Finalcountdown

Pe MTV se derulează un remember Michael Jackson.


Dacă nu sunteţi amnezici şi vă amintiţi frisoanele care v-au răscolit fibra prin anii 80, cînd priveaţi la un video VHS contorsiunile incredibile ale Starului, alăturaţi-vă aici şi scrieţi: COLOSAL.

Dacă, pe cinstite, n-aţi mai auzit vreodată pînă şi de la Michael încoace o simfonie de ritmuri şi de sunete şi de gesturi mai complexă şi mai armonioasă, alăturaţi-vă aici şi scrieţi: COLOSAL.

Dacă n-aţi mai văzut vreodată o asemenea risipă de imaginaţie şi de energie ca în clipurile lui, alăturaţi-vă aici şi scrieţi: COLOSAL.

Remember the time. Dangerous. Thriller.

COLOSAL.

 

BUNIC LA MAHMUDIA

Mi s-a părut corect ca azi, 27 august 2009, să mă trezesc devreme, să asist la naşterea zilei care m-a prins la Mahmudia, pe cuirasatul LAVINIA. La cinci dimineaţa e ceaţă pe Dunăre şi linişte. Pe navă, toată lumea doarme. În acelaşi timp, în faţa maternităţii Medicalservice din Bacău, Dragoş, fiu-meu fumează, aşteptînd ivirea altui soare la care Diana, Norişoara, a trudit nouă luni de zile. Voi fi azi bunic de Radu. Cum o fi asta, să fii bunic?

NAUFRAGIU REZOLVAT

Păi da ce mama dracului, o să dormim agăţaţi de mizeria asta de banc de nisip din lacul Roşu? Ei, nu, mi-am zis, şi-am luat problema la rezolvat, pe principiul că un plan bun trebuie respectat cu stricteţe. Planul era să parcurgem azi canalul Sf. Gheorghe, şi era un plan foarte bun. Deci trebuia respectat cu orice preţ. Aşadar, în calitate de comandant al acestui dezastru, după ce m-am legat cu odgonul şi-am tras de vaporul încremenit pînă mi-au ieşit ochii din cap, am urcat pe covertă şi l-am sunat pe celebrul Amorel Vătămănescu, tip tare de tot în zonă, fost propritar al Mării Negre şi al gurii Dunării, stăpîn pe patru cherhanale şi posesor de fabrici de peşte, dar şi patron rasat al restaurantului „Marea Neagră” din Sulina. Acolo haliră de-a lungul vremii, Năstase, Băse, Iacobov, Seche, Florinel Cămară, Sov, precum şi alte nenumărate personalităţi ale ultimilor ani.

Tocmai băgasem în mine, îndemnat vîrtos de domnul Amorel, înainte de plecarea din Sulina, o ciorbă indicibilă, „storceac de sturion”, preparată direct de patron, cu ingrediente secrete şi carne de belugă (un peşte nobil care emite icre de-alea de 200 de euro Kila).

Aşa că, i-am prezentat situaţia şi disperarea mea, el a rîs şi a zis că mă sună.

Nici cinci minute nu trecură. „ Imediat vă scoate un catamaran de-acolo. Staţi liniştiţi, fac orice pentru artiştii noştri!” – mi-a zis.

Drept să spun, am zis că-i la mişto.

Dar, ce să vezi, după un sfert de ceas, pe canal se iviră o şalupă elegantă şi un catamaran. Suntem salvaţi.

O luăm la elice pe braţ în sus, cap Dunavăţ. Adică un sătuc din Deltă.

Doar că n-o să ajungem, că pe-ntuneric nu navigăm.

Aşa că vom înnopta pe canalul Litcov, sub o lună nouă perfectă.

NAUFRAGIU PE LACUL ROŞU

La orele 14.30, distrugătorul CREDIDAM, care ne poartă de trei zile pe culmile succesului în lupta noastră aprigă cu futilizatorii ilegali, a naufragiat.
Cînd să intrăm pe braţul care duce la staţiunea peste care stăpîneşte Ioana Vîntu, fiica lui SOV, vaporaşul s-a înţepenit într-un banc de nisip şi-acolo a rămas. Inspectorii s-au aruncat în valuri cu dăruire şi dragoste de muncă pentru drepturile artiştilor şi s-au pus pe împins hardughia de 20 de tone. S-a mişcat ceva, ceva, dar tot eşuată e şi acum, chiar dacă eforturilor noastre musculare li s-a adăugat, la un moment dat, şi forţa unei bărci care, trecînd întîmplător prin zonă, a încercat să remorcheze nava amiral a artiştilor.
Căpitanul navei, Viorel, înjură tematic, marinăreşte şi dă din umeri cînd îl întreb ce dracu facem. Nu poţi să dai SOS cînd naufragiezi într-un lac adînc de nici doi metri. Ar fi ridicol. Nici la 112 nu poţi apela, că mor ăia de rîs. Nimeni nu-i rănit, voioşia domneşte în rîndul expediţionarilor confruntaţi pentru prima oară cu o situaţie de criză, mai ceva ca aia în care ne-a băgat guvernul. În orice caz, vasul nostru nu se va scufunda, că n-are unde. Deşi ar fi şi mai interesant.
Vă ţin la curent, mai ales că în curînd se termină şi motorina, iar aici, între ape şi pămînt, se va aşterne liniştea tulburată doar de ţipetele pelicanilor şi de sunetul melodios al asfinţitului...

NEMŢI LA SULINA

Lîngă vaporaşul nostru desuet, ieri a amarat la chei yahtul Los Gorriones. Îl vedeţi: are un pescaj de 2,5 metri şi catarg înalt de 22. Nu e trecător să nu se oprească să caşte gura la graţiile navei. Are un motor de 110 cai, pentru manevre portuare şi vele pentru croazieră în larg. Fireşte că velele sunt automate şi că e dotat cu cele mai sofisticate şmechrii tehnice de navigaţie. E-al dracu de elegant. Şi proprietarii la fel. Marion şi Hans Steimberg, doi medici anestezişti din Germania, fac o călătorie în jurul Mării Negre. Aseară i-am invitat pe puntea noastră, la un pahar de prietenie. Doamna a băut apă minerală, iar domnul, două guri de vin. Au văzut porturi în Turcia, Georgia, Ucraina şi acum sunt la Sulina. Ne-au povestit că în Georgia e o sărăcie lucie, dar că oamenii sunt foarte primitori. Despre Ucraina, ne-au spus că birocraţia şi corupţia sunt incrdibile, că au trebuit să dea şpagă pentru orice fleac de serviciu, că funcţionarii sunt nesimţiţi şi nu mişcă un deget fără suta de dolari. Erau ofuscaţi că la Odesa, într-o oră, au numărat pe stradă 15 Porsche Cayenne, în timp ce la ei în Munchen, dacă vezi unul într-o oră. M-am abţinut să-i spun că la noi e şi mai rău ca-n Ucraina, ca să nu-i sperii.
Am fost surprins cînd ne-au gratulat că vameşii români şi funcţionarii portuari nu le-au pretins bacşiş, au fost prompţi şi prietenoşi. Cel mai mult i-a mirat că s-au putut înţelege cu ei în limba engleză.
Acum au plecat spre Tulcea. La anul, au de gînd să revină în România, să vadă şi interiorul ţarii, despre care au auzit că e fabulos. Sper să nu se sature repede de fabulosul românesc.

GHID DE CONVERSAŢIE FEMEIE-BĂRBAT

Pentru că femeile vin de pe Venus, iar bărbaţii vin de pe Marte şi, de aceea, una vorbim şi alta ne-nţelegem, şi deoarece uichendurile în doi sunt din ce în ce mai greu de suportat (şi, iaca, iar e duminică), vă pun la dispoziţie un ghid de conversaţie femeie-bărbat, din care fiştecare să priceapă ce-o putea.

FEMEIA TRADUCERE

Da = Nu
Nu = Da
Poate = Nu

Nu-i nimic… = Tîmpitule !!!

Imi pare rău = O să-ţi pară rău!!!
Ne-ar trebui = Eu vreau
Fă cum vrei! = O să plăteşti cu vîrf şi îndesat!
Hotărăşte tu! = Hotărîrea cea bună ţi-am spus-o deja!
Trebuie să vorbim = Iar trebuie să te critic
Bineînţeles, fă cum vrei = Nu vreau sub nici o formă să faci asta!
Nu sunt suparată = Bineînţeles ca sunt supărată, boule!
Ai un aer atît de macho… = Ar fi cazul să te bărbiereşti.
Cum de te porţi aşa frumos ?= Iar vrei să facem sex ?

Aş vrea perdele noi = Vreau perdele, covoare, mobilă şi tapete noi.
Mă iubeşti? = Am trecut pe la magazinul de bijuterii, să-ţi spun ce mi-a plăcut?
Cît de tare mă iubeşti? = Am dat-o-n bară. Am lovit maşina!

Imaginea de sus:

Fabrice Rehel - Femme Debout Homme Couché / Woman Up Man Down - 2007

Price : 160 EUR / 228 USD

ARE CINEVA VREO DURERE, UNDEVA?

Am furat de pe
http://stirea.wordpress.com aceste două fotografii.
Prima îl reprezintă pe scumpul şi iubitul prezident al udrei, Traian Băsescu, la vremea cînd era elev în Bacău, la Şcoala generală 5, absolvent al clasei a opta, promoţia 1965-1966. Pentru cine nu ştie, Traian Basescu a absolvit Liceul “Lucretiu Patrascanu” (actualmente “Gheorghe Vrinceanu”) din Bacau, profilul de matematica-fizica, in 1971. În foto, e înconjurat de foşti colegi şi aştept ca ei să se recunoască şi să-şi revendice dreptul de a spune: AM FOST COLEG(Ă) CU PREŞEDINTELE. Domnia sa avea atunci 14 ani, vîrsta la care te visezi îmbrăţişînd blonde vaporoase şi comandant, dacă se poate suprem. Visul i s-a împlinit pe deplin. El este acum Marele Cîrmaci al nostru, al tutulor, şi lui îi aducem slava noastră, întru pomenirea acestui neam, chiar dacă inima noastră e ca un hotel. Cum ar fi Hotelul Decebal la care copilul Traian se uita salivînd după ţigările şi după blugii din şopul supravegheat de băieţii cu ochi albaştri. Dar răzbunarea lui va fi cruntă.
În foto alăturată, este tatăl Marelui om mic de stat, domnul Dumitru, maior detaşat în aceeaşi epocă la unitatea de tancuri din Bacău, dar mort în 2002 de inimă. Cine are poveşti despre el, are o bere de la varanus.

Poze care acum sunt istorie şi care vor deveni şi mai istorie după un timp.
Că asta e: tempus edax rerum.

Un vaccin prea îndepărtat

Am primit de la Christiane de Renier (mare antifumătoare, bravo ei, felicitările mele!!!) un link care m-a dus pe site-ul CHUV (Centrul Spitalicesc al Universităţii din Vaud - Lausanne). Aicişa cică vaccinul antitabac descoperit de cercetătorii elveţieni va fi de găsit anul viitor în farmacii. Se cheamă Cytos (după denumirea firmei de biotehnologie unde a fost creat), dar nu se spune preţul.
Wolfgang Renner, Chief Executive Officer la Cytos Biotechnology, şi profesorul dr. Jacques Cornuz de la CHUV afirmă că vaccinul taie plăcerea de a fuma generată de nicotină, şi asta s-a demonstrat în timpul testelor clinice efectuate pe un lot de 341de fumători, din care peste 79 la sută n-au mai fumat după cea de-a doua înţepătură. Vaccin e un termen nepotrivit, deoarece nu atacă un virus propriu-zis. Serul conţine anticorpi extraşi tot din nicotină ce contracarează moleculele de nicotină încă din momentul pătrunderii ei în plămîni şi în sînge, înainte ca aceasta să ajungă la hipotalamus, centrul anatomic al plăcerii.
Experimentul a avut loc în 1996 şi, la ora aceea, se promitea că anul următor produsul va fi pe piaţă. S-a mai amînat pentru 2010 şi cică n-ar fi mîna marilor producători de tutun. (Întîmplător, concernul Phillip Morris pentru Europa are sediul - l-am şi vizitat, sîc! - în Lausanne, la cîteva sute de metri de CHUV). Ronald Levy de la Universitatea Standford-California, o somitate în cercetarea efectelor drogurilor, a declarat că: "Nici un produs farmaceutic nu poate fi mai puternic decît voinţa umană".
Mai cinic decît el, eu lansez un apel: Lăsaţi fumătorii să vină la mine. Dacă au ţigări!

TREI ANI PÎNĂ LA SFÎRŞITUL LUMII - ANUL 2012

N-am fost niciodată adeptul marilor profeţii şi,păcătos cum sunt, nu-i prea înghit pe marii profeţi. Doamne, iartă-mă, poate de aceea, sunt un religios temperat şi nu voi deveni niciodată prozelit al vreunei teorii mistice. Mă conduc după principiul Ochi văzut, ochi crăpat, pune mîna ca să crezi!
Sunt convins însă că există o forţă inteligentă superioară care ne-a creat şi care ne coordonează existenţa. De cînd mă ştiu, am fost mereu atent la ce se întîmplă în jurul meu, şi, chiar dacă uneori mă las furat de evenimente fără să le găsesc cauzele, sunt aproape sigur că nimic nu-i întîmplător.
Acum am dat la http://www.identitati.ro/Files/Teodor-Rosca-ANUL-2012.zip de "ANUL 2012" (editura INYTH MEDIA - Toronto) o cărticică de 149 de pagini care tratează un subiect extrem de în vogă: sfîrşitul lumii.
În prima jumătate, Teodor Roşca, un tip căruia zadarnic i-am căutat biografia, dar am aflat că e român stabilit în Canada, ne reaminteşte cunostinte pe care le-am dobîndit şi noi în şcoală, evidenţiate într-o altă lumină, care se vrea obiectivă şi fără de patimă.
Mai departe, autorul (care se înfăţişează pe blogul propriu ca un Mesia atoatecunoscător, deţinător al Adevărului şi al Absolutului, descedend al Luminii şi propovăduitor al Iubirii universale), amestecă ştiinţa cu ezotericul, încercînd să explice - exhaustiv, deseori gongoreic - rădăcinile religiilor şi să demonstreze că anul 2012 va marca sfîrşitul acestei lumi şi începutul alteia.
După ce exemplifică pe larg cu experimente ce ţin de paranormal şi cu documente secrete de la NASA (cum le-o fi obţinut???), Roşca afirmă: "Ceea ce este insa lesne de observat, este cum timpul si evolutia noastra se accelereaza, adica nu urmeaza o traiectorie liniara ci una exponentiala. Asta inseamna ca aceasta aceleratie va creste pana cand la un moment dat, ca urmare a unor acumulari cantitative, va avea loc un salt evolutiv, iar timpul isi va inceta curgerea lui liniara. Acesti ani sunt acum, iar termenul limita este anul 2012, cand planeta noastra va fi intr-o zona din galaxie avand mult mai multa energie si o frecventa de vibratie mult mai ridicata, intrand intr-un alt plan de existenta! Transformari climaterice si magnetice similare, sunt prezente la toate planetele din sistemul nostru solar, fiind inregistrate oficial de catre NASA, insa nu se face prea multa valva de aceasta. Ceea ce este insa de retinut este ca planeta Pamant si tot ceeea ce exista pe ea, sunt si vor fi transformate intr-o noua stare de vibratie, mai ridicata."

Ce să zic, o nouă teorie a sfîrşitului de lume bazată pe interpretări şi speculaţii deduse din alte interpretări şi speculaţii, poate emite oricine are la îndemînă o bibliografie adecvată şi niţică imaginaţie. Iar la domnul Roşca, se citeşte bine printre rînduri, dincolo de strădania de a fi persuasiv, un anume patetism care-i pune la îndoială nu doar credibilitatea, ci chiar capacităţile intelectuale.
Ia să vedem, credeţi asta? :
Suntem o generaţie norocoasă, am venit aici în acest ceas tocmai pentru a fi parte din procesul transformării planetei. Să-i respectăm pe toţi cei care sunt aici cu noi, indiferent unde se află, sau unde vor ajunge, căci într-un fel sau altul, toţi suntem speciali şi toţi vom face un mare salt în evoluţia personală, fie că vom rămâne în Dimensiunea a 3 a, sau vom sări într-a 4 a, sau unii, chiar direct într-a 5 a.
Pacea şi dragostea Creatorului să ne umple inimile! Să căutăm şi să folosim asistenţa, care este din belşug în jurul nostru şi să ne lansăm intenţia clară de a evolua accelerat.
Astfel, Universul, asemenea zânei fermecate din poveste, ne va îndeplini dorinţa. Să nu uităm că voinţa Creatorului este de fapt VOINŢA NOASTRĂ!!!
Iaca, na!

POATE NU ŞTIAŢI

Imaginea alăturată este celebra reprezentare a Omului Vitruvian, a lui Leonardo da Vinci. Ea arată că trupul omenesc se înscrie într-un pătrat, sau într-un cerc, după cum acesta îşi poziţionează mâinile. Perimetrul pătratului este egal cu circcumferinţa cercului. Cercul mic reprezintă Luna, iar cercul mare Soarele. Raportul diametrelor celor două cercuri este egal cu cel dintre diametrele Lunii şi Soarelui. Triunghiul are exact proporţiile marii piramide a lui Kheops, având unghiul bazei de 51 grade şi 51 minute.

Nu e ce crezi, dar ai imaginaţie!

NEBUN CU RIGOLĂ

Oprescu e nebun, Oprescu e nebun, ura drăguţa mea, Oprescu e nebun. Ştiţi cîntecul? Mi-a venit să-l fredonez cînd am auzit că schimbă bordurile prin centrul Capitalei. Şi l-am mai văzut şi argumentînd, beat sau nebun, că el nu pune noi borduri, ci le înlocuieşte pe alea vechi care-abia au fost schimbate, dar sunt făcute din acelaşi material cu cele dinainte, care, deasemenea, fuseseră scoase pentru că trebuiau înlocuite alea care tocmai fuseseră puse, deoarece tot din beton erau făcute.
Dacă pe studiul de fezabilitate s-a plătit suma de 200 de mii de euro, care înseamnă 5-7 la sută din valoarea proiectului, ia faceţi socoata cît va costa operaţiunea propriu-zisă. Dar nervii, mizeria şi disconfortul generate de un nou şantier în inima Bucureştiului, cît vor costa?
În loc să termine dracului de refăcut Centrul Istoric aflat în mocirlă de douăj de ani, în loc să bage-n lucru străzi fără canalizare, pavate cu glod, în loc să dea bani pe niscai parcări supra sau subterane, doctorul s-a ţăcănit. Vrea borduri din granit. Cu rigolă. În plină criză.
S-a urcat scroafa-n copac şi nimeni n-o vede. Ori io nu-s normal şi văd cum se cacă scroafa în capul nostru?
Iupiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!

A LA TURCA BRE

Titlul rimează cu al doilea vers al unui cîntec: mămăligă cu cafe (accent pe e).
Procurorul general al Realităţii, Turcescu, s-a dat la Udrea. E negru de arţăgos ce e. A luat-o tare cu: perdelele, Bregovici, Băse, miliardele de dat înapoi, scena de Paşte, clipul cu land of choice.
Meci tare.
Şut Robert, apără madama. Degajare lungă, ministreasa, cu acte în regulă trimite pe saitul pe care nimeni nu-l bagă-n seamă. Turcescu se uită după minge, luna străluceşte şi, gooooool! Unu zero pentru Pleşcoi.
Anchetatorul repune de la centru, cu balonul de săpun al spectacolului de Paşte. Driblează iscusit cu telefoane în direct, aranjate la antrenament: cît a dat Iaşiul, cît a dat Chişu, cît a dat peneleul. Mai mult decît Ministerul Udrei. Na. Kix.
Dar Realitatea e din nou la atac, pasă în profunzimea choisului. Land of choice se dovedeşte un clip decent, mai ieftin ca ale altora. Blonda e la post, costumată în jdemii de dosare, adrese, comunicate, şi respinge atacul. Robi tentează asumarea ratingului: da iaca ce-a zis Hrebe despre tine. Madama, în loc de clăbuci, bagă zîmbete la dribling şi clipiri de gene. Bară iar.
Da cu banii daţi la jurnalişti, mită, cum e? Sexoasa scoate nişte hîrţoage îngălbenite. Ia de te uită frumosule, arţăgosule, cum te-a plătit şi pe tine Ministerul, în 2001!
Robertino e-n belea, descumpănit cum nu l-am văzut nici în meciul cu Hrebe, în care rozaliul nu i-a dat nici o şansă.
Dincolo de meciul de astă seară, confuzia-i clară. Atît de clară-i confunzia, că începe să-mi placă Elena Udrea. După cum e de-a dracului muiere, prima turistă a României, e bună de premier. Şi de premieră.
De n-or luxa-o ăştia din Comisia de anchetă. Politic, fireşte.

OFERTA DE LUNI

Cedez ochi.
Cedez rinichi.
Cedez ventricol.
Cedez aniversare.
Cedez agendă telefonică.
Cedez volum de versuri.
Cedez totul.
Cedez.