NAUFRAGIU REZOLVAT

Păi da ce mama dracului, o să dormim agăţaţi de mizeria asta de banc de nisip din lacul Roşu? Ei, nu, mi-am zis, şi-am luat problema la rezolvat, pe principiul că un plan bun trebuie respectat cu stricteţe. Planul era să parcurgem azi canalul Sf. Gheorghe, şi era un plan foarte bun. Deci trebuia respectat cu orice preţ. Aşadar, în calitate de comandant al acestui dezastru, după ce m-am legat cu odgonul şi-am tras de vaporul încremenit pînă mi-au ieşit ochii din cap, am urcat pe covertă şi l-am sunat pe celebrul Amorel Vătămănescu, tip tare de tot în zonă, fost propritar al Mării Negre şi al gurii Dunării, stăpîn pe patru cherhanale şi posesor de fabrici de peşte, dar şi patron rasat al restaurantului „Marea Neagră” din Sulina. Acolo haliră de-a lungul vremii, Năstase, Băse, Iacobov, Seche, Florinel Cămară, Sov, precum şi alte nenumărate personalităţi ale ultimilor ani.

Tocmai băgasem în mine, îndemnat vîrtos de domnul Amorel, înainte de plecarea din Sulina, o ciorbă indicibilă, „storceac de sturion”, preparată direct de patron, cu ingrediente secrete şi carne de belugă (un peşte nobil care emite icre de-alea de 200 de euro Kila).

Aşa că, i-am prezentat situaţia şi disperarea mea, el a rîs şi a zis că mă sună.

Nici cinci minute nu trecură. „ Imediat vă scoate un catamaran de-acolo. Staţi liniştiţi, fac orice pentru artiştii noştri!” – mi-a zis.

Drept să spun, am zis că-i la mişto.

Dar, ce să vezi, după un sfert de ceas, pe canal se iviră o şalupă elegantă şi un catamaran. Suntem salvaţi.

O luăm la elice pe braţ în sus, cap Dunavăţ. Adică un sătuc din Deltă.

Doar că n-o să ajungem, că pe-ntuneric nu navigăm.

Aşa că vom înnopta pe canalul Litcov, sub o lună nouă perfectă.