La orele 14.30, distrugătorul CREDIDAM, care ne poartă de trei zile pe culmile succesului în lupta noastră aprigă cu futilizatorii ilegali, a naufragiat.
Cînd să intrăm pe braţul care duce la staţiunea peste care stăpîneşte Ioana Vîntu, fiica lui SOV, vaporaşul s-a înţepenit într-un banc de nisip şi-acolo a rămas. Inspectorii s-au aruncat în valuri cu dăruire şi dragoste de muncă pentru drepturile artiştilor şi s-au pus pe împins hardughia de 20 de tone. S-a mişcat ceva, ceva, dar tot eşuată e şi acum, chiar dacă eforturilor noastre musculare li s-a adăugat, la un moment dat, şi forţa unei bărci care, trecînd întîmplător prin zonă, a încercat să remorcheze nava amiral a artiştilor.
Căpitanul navei, Viorel, înjură tematic, marinăreşte şi dă din umeri cînd îl întreb ce dracu facem. Nu poţi să dai SOS cînd naufragiezi într-un lac adînc de nici doi metri. Ar fi ridicol. Nici la 112 nu poţi apela, că mor ăia de rîs. Nimeni nu-i rănit, voioşia domneşte în rîndul expediţionarilor confruntaţi pentru prima oară cu o situaţie de criză, mai ceva ca aia în care ne-a băgat guvernul. În orice caz, vasul nostru nu se va scufunda, că n-are unde. Deşi ar fi şi mai interesant.
Vă ţin la curent, mai ales că în curînd se termină şi motorina, iar aici, între ape şi pămînt, se va aşterne liniştea tulburată doar de ţipetele pelicanilor şi de sunetul melodios al asfinţitului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu