Am profitat de o oră liberă şi m-am repezit să văd multanunţata expoziţie "Leonardo da Vinci - Invenţiile unui geniu". Mă cutremurasem cu ani în urmă la Lausanne să aflu că genialul homosexual da Vinci a inventat, acum aproape cinci secole, bicicleta, paraşuta, batiscaful, tancul, elicopterul, rulmentul, deltaplanul, şurubul fără sfîrşit şi încă o mulţime de unelte pe care le folosim azi, fără s-avem habar că principiile lor de funcţionare au fost gîndite în jurul anului 1500.
Mă gîndeam atunci că moldovenii lui Ştefan, contemporani cu arhitectul palatului Chambord, trăiau în bordeie de pămînt.Leonardo proiectase şi un pod din lemn peste Bosfor, la comanda lui Soliman Magnificul, perfect funcţional şi acum, dacă s-ar construi. (La Bucureşti, macheta podului nu era.)
Replicile la scară ale desenelor lui da Vinci fuseseră executate minuţios de meşteri elveţieni, erau adevărate opere de artă.
Ce-am văzut la Teatrul Naţional din Bucureşti e o penibiluţă improvizaţie. Exponatele sunt amplasate pe un soi de culoar de trecere situat între diferite săli. Las că şi obiectele în sine sunt cu totul altele decît cele pe care le-am văzut în Eveţia.
Astea sunt făcute parcă din topor, butucănoase, fără pic de fineţe. O ghiduţă (fetişoară ghid:)) repezită explică principiile şi transpiră la greu încercînd să le exemplifice. Numai că, aşa cum sunt făcute, exponatele nu se prea mişcă. Mecanismele sunt prost făcute sau gripate.Pentru România, merge şi aşa. Avem imaginaţie.
Oricum, să compari fineţea de ceasornicar a elveţienilor cu ţapina, e ceva deplasat.
N-am remarcat năvală de vizitatori. Dar era weekend şi ploua.
La Lausanne am aşteptat cam un sfert de oră la coadă pentru bilete...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu