Vineri 1969, strada Avram Iancu 19

Ia hai băi fraţilor să facem şi noi o capră, un urs, ceva, că vine anu nou şi noi stăm ca proştii. Ştiţi că unchiu-miu a făcut anu trecut 3000 de lei în două zile? Da cine-i bă unchiu-tu? Cum adică, boule, nu ştii? E Nelu Lungu, ăla cu ursu din Lăloaia, ăla cu trupa aia de 90 de oameni, e cel mai tare unchiu-miu, fraiere! El e cu pielea cea mai tare, aia de doi metri jumate de-o joacă pe drug.

Frate, veneau ăia ca o armată de furnici, se căţărau pe garduri, deschideau porţile încuiate şi intrau în curtea omului, chiar dacă omu voia sau nu voia să primească ceata. Iaca, îţi intrau în curte o sută de nebuni şi tu ce puteai să faci? Ăia bat tobele de tremură carnea pe tine, urlă, sună fluierele de te-asurzesc, urşii mormăie de parcă-s motoare diesel, toţi se mişcă nebuneşte, dansează, urlă, se tăvălesc pe jos, înjură, se scuipă, cîntă, trag de orice mişcă. Sunt vii, şi tu ce faci? Stai după perdea? Adică eşti aşa de laş că nu ieşi să-i dai afară din curtea ta? N-ai atîta sînge-n instalaţie? Dar punem problema şi altfel: adică nu eşti capabil să primeşti ursul acuma, când tot calicu-i bucuros să-i joace băieţii din Lăloaia în bătătură? Păi du-te, frate de te-aruncă-n Trotuş, că scapă lumea de-o labă tristă.

Hai, că nu-s eu cel mai nenorocit, îţi zici, după ce-ţi mai trec nervii. Aşa că, îi chemi pe copii, o strigi pe nevasta-ta care se uită la urşii de la televizor, descui uşa, aprinzi lumina-n curte, şi-ncepe şoul, cum îi zice acum.

Băi, când se urcă unchiu-miu pe drug, plîngi. Bă, dansează pe drug ca Nadia pe bîrnă. Ai murit, dacă-l vezi. Şi, la urmă, ia banu. 3000 de lei în două zile.

Bun, hai. Să facem urs. Doberi să bată-n tobă, să ţină ritmul, cine? Cutare, cutare, cutare. Bun. Da de unde luăm pielea. Că la ora asta nu-ţi mai dă nimeni pielea de urs fără două sute. Da are unul pe bunică-su cu piei de urşi la pod, că a fost vînător. Şi le dă. Ne dă. Moca. Piele adevărată de urs. Pentru costumul de militar, mă duc la don Costache Ciocan, fost general pe timpul lui Antonescu. A făcut şi puşcărie, vreo zece ani de ocnă. Dar predă limba engleză la Clubul 1 Mai. Sunt elevul lui. Nu m-ar refuza.

Facem repetiţii de cum se-nserează. Bat în toba cu veşcă de oţel de banzic (ferăstrău vertical) şi piele de cîiine pînă fac bătături. Asta după ce-am rupt două perechi de mănuşi. De lînă , împletite de maică-mea, să nu-mi fie frig. Tragem în fiecare zi repetiţii, că-i greu cu ritmurile, pînă le-nveţi. Ş-apoi, ursarul Picu, tre să-şi bage-n cap o mie de versuri, cît tot Luceafărul.