Mai întîi ne-a pierit cheful să facem chefuri. Ba nu, înainte de asta, ne-a cuprins o lehamite existenţială să mai scriem scrisori. După aia, nu ne-a mai ars să ne facem vizite. N-am mai trimis şi n-am mai primit felicitări de Crăciun, de Paşte. Apoi, ne-a dispărut pofta de a discuta, de a emite idei. Acum, fiecare în gaura lui, evităm să comunicăm. Poate că suntem prea ocupaţi, poate că timpul s-a contrasat şi, în loc să vorbim cu un prieten, preferăm să folosim timpul ca să ducem căţelul la doctor, să ne zbînţuim la sală. Să frecăm menta cu telecomanda. Să asurzim în cluburi de house, de manele.
Iar cînd sună telefonul, auzim:
Eşti bine? Ai tăi sunt bine? Hai, ne-auzim! Poate ne vedem şi noi să mai stăm ca pe vremuri. Ne-auzim, da? Hai, te las că ai treabă. Pa, pa. Mersi de telefon!
Vi se par cunoscute formulele de mai sus? Eu le-aud de trei-patru ori pe zi. Le utilizez şi eu, fără să mă gîndesc prea mult, cam tot de-atîtea ori.
Comunicarea a atins cota stereotipiei perfecte. Nu ne mai e dor de nimeni.
Mersi de telefon. Mersi de mesaj. Pa.
Trist de real textul, dar buuuună poza 2 :p Eu încă scriu scrisori pe hârtie, mă văd cu prietenii, în weekend nu deschid calculatorul sau tv-ul. Prefer un şpriţ, o pastramă, familie, prieteni. E foarte reconfortant să mai ai în jur oameni care nu prea ştiu ce e ăla un blog :)
RăspundețiȘtergereOut of topic
RăspundețiȘtergereSotul meu a copilarit in Palanca si a facut liceul la Moinesti
LiaLia: Commentul tău m-a făcut să revăd un film vechi, în care, în curtea casei neterminate, sfîrîia grătarul cu friptane, din beci ieşeau carafele cu vin, iar terasa era plină de oameni dragi care rîdeau...Timpul s-a scurtat, distanţele s-au mărit.
RăspundețiȘtergereStăm călare pe bloguri. Tot e ceva!
Viorica: Valea Trotuşului! Ce spaţiu mirific! Palanca e una din zonele cele mai frumoase de pe pămînt.
RăspundețiȘtergereEt in Arcadia,ego!
De cativa ani am renuntat la faimoasele sms-uri de sarbatori; si am trecut la felicitari scrise de mana si trimise cu posta :). Acum, distanta ma impiedica sa ma vad des cu familia si prietenii mei dragi, asa cum se intampla pana acum un an. Dar m-am recunoscut un pic si in postul Dvs...si imi pare rau ca se intampla asa...si am tot incercat sa schimb asta...dar n-am prea reusit, din pacate :(
RăspundețiȘtergere