SERGIU TOADER SĂ-MI PLĂTEASCĂ DREPTURI DE AUTOR

Cam acu zece ani pe vremea asta, urmau nişte alegeri. Constantinescu şi regimul lui de caca era clar îngenunchiat de securitate, afacerea ţigareta strălucea în soare, totul era de rahat, iar puliticienii se certau, fix ca acuma, mîncînd rahat cu polonicul spre adormirea naţiei. Iar naţia dormea cu gura căscată. Deja vu, care va să zică.
În Bacău, Monitorul era dirijat spre normal de către Cristian Grosu şi Liviu Avram.
Deşteptarea era neutrică, deoarece Seche era pe cai mari şi urma să obţină al doilea mandat ca primar de Bacău. În rest, nici nu mai ştiu ce presă era pe-aicişa.
Şi numa ce-ntr-o zi mă-ntîlnesc cu Grosu şi-ntr-alta cu Dan Iacob şi le zic un plan. Să nu mai pomenim nimic de neicuşorii din politică. Să nu mai trimitem reporteri la conferinţele de presă. Să nu-i mai băgăm în seamă de fel.
A durat vreo două luni embargoul. Puliticienii au ţipat, ne-au înfierat pe noi, ăi de luaserăm o asemenea aberantă decizie, ne-au chemat patronii la ordin, noi am ameninţat cu demisia. De la telespectatori sau de la cititori, n-a reclamat nimeni absenţa ştirilor politice.
Numai că, la un moment dat, Codruţa Turcu, patroana postului unde eram director, m-a anunţat că tre să-mi reducă salariul, din cauză de draci laci lipsă de bani. Mi-am dat demisia. La scurt timp, Cristi Grosu şi Liviu Avram au fost "solicitaţi" la Adevărul, la Bucureşti. Îi chemase Dumitru Tinu, pe casă, posturi şi salarii grase.
Nici Dan Iacob n-a mai supravieţuit mult la Deşteptarea lui Sechelariu care, între timp, se înrolase în PSDR.
Acu, pe acelaşi scenariu, la REALITATEA, Sergiu Toader se dă deontolog şi nu-i mai primeşte pe ecran de-alde Becali, Vadim, etc. Abia aştept să văd dacă-şi dă demisia sau va fi avansat. Avansat unde?

AGENTURILI BUCUREŞTENE ÎN MOLDOVA

Dacă nu ştiaţi cine a declanşat evenimentul din Moldova, iaca icişa.
Remus Radu (ex. Evenimentul, Cotidianul, Realitatea etc.) şi Pavel Lucescu (senior-editor la Cotidianul) , ambii moldoveni la origine, actualmente răgăţeni, au petrecut trei zile în dulcele nostru ţinut.
După trei zile de activităţi obscure - şpriţuri şi friptane de viţel - cei doi ziarişti au fost invitaţi să ia micul dejun la reşedinţa mea din Bacău.
Au băut şi cafea.
Le-am făcut poze sub zarzărul înflorit, cu tricolorul fîlfîind în planul secund, pe unde trece şi Drumul European 85, despre care am mai vorbit. Conversaţia a fost interesantă, deşi cei doi agenţi nu a făcut decît dezvăluiri precare. Remarcaţi cît de vinovaţi se simt în prima poză şi cum şi-au revenit imediat cînd le-am propus să bage-n ei un scrob de şase ouă cu brînză autentică şi pătrunjel.
Evenimentul e c-au plecat. Pe la ora 12.00:)

CABOTINII

Mai multe persoane avizate din presa centrală ( nu spun, cine, monşer, ca să te ţin în tensiune!) mi-au sugerat, încîntate de idee, să transform proMEDIAfest într-o competiţie naţională.
Măgulit de mesajele lor, mi-am aprins o ţigară şi-am început să visez: Bacău, oraşul care ţine pulsul mediei româneşti...Wow! Bacăul, din nou fruntea! Doamne, fă să fie adevărat! Cînd am deschis ochii, (lătra Lup la lună), realitatea m-a domolit.

Ne-ar depăşi (financiar) ,deocamdată, organizarea la o scară extinsă.
Pe de altă parte, reaua-credinţă cu care au fost contestate toate ediţiile galei băcăuane, mă face să fiu extrem de rezervat şi în ceea ce priveşte organizarea ediţiei 2008.
Nădăjduiesc însă mereu, indiferent de cîte şuturi iau, că, într-un tîrziu, bunul simţ care obligă la respectarea regulilor (oricare ar fi ele) va fi mai puternic decît orgoliile fără acoperire ale celor care cred că pot mai mult decît sunt în stare să facă. Slavă Domnului, nu-s prea mulţi. Şi-s uşor de depistat. Ei sunt cei care semnează emfatic articole confuze, pline de greşeli de gramatică sau de exprimare, dau copy-paste fără nici o jenă ori pun titluri aiuritoare.
Cabotinii, îi ştii, specia aia convinsă de genialitatea ei. Cabotinii, incompetenţi şi impostori cu ei ne luptăm.
Din păcate, nu numai în presă, dar şi în justiţie, în politică, peste tot în societate.
Cabotinii (să dau şi definiţia din DN: I. cel care, prin voce, mimicã, vocabular, urmãreşte sã se facã remarcat. II. adj. prefãcut, fals, teatral) din presă nici măcar nu sunt conştienţi că starea de rahat în care suntem cu toţii, inclusiv domniile lor, li se datorează.
Într-un grad foarte ridicat.
Îl citez cu tot respectul pe Andrei Pleşu: mi-e dor de cît mai mulţi domni, cu obraz subţire, bizantin!