BECALI NU POATE SĂ TACĂ. GÎNDEŞTE

Moraru: Domnu Becali, dacă eraţi prost, dar nu sunteţi, intraţi în rolul de victimă şi declanşaţi o isterie naţională. Dar dumneavoastră sunteţi un om deştept, aveţi o experienţă de viaţă, nu vă lăsaţi influenţat de ăla, de ăla...

Becali: Păi da, domnu Moraru, vezi că forţa mea spirituală nu m-a lăsat. Dacă vedeaţi cum m-am comportat în celulă, vă cruceaţi. E un arest delicat şi-am luat patul de jos, lîngă fereastră, ca să am aer. Dar cînd am intrat în celulă, am zis,: Chiar în ghearele morţii de mă veţi duce, dacă Domnul e cu mine, de cine mă voi teme? Şi era un traficant de droguri, unul de ţigări. Da io cînd am intrat pe scena asta, joc rolul ăsta. Deţinut? Joc deţinut. Dar şef!

Moraru: Dar cum v-au primit ceilalţi?

Becali: Bă, cînd am intrat acolo, le-am zis: Io să nu văd femei goale pe pereţi! Şi le-au dat jos. Fumat? Fără fumat! Ia citiţi aicea! Şi le-am dat cărţi. Ia, luaţi şi citiţi cărţile astea. Au început să citească cărţi de religie, şi cu asta, basta! Unu, ungur, n-a scos o vorbă două zile, de speriat ce era că zicea că-s naţionalist, dacă-s cu Vadim. După aia, cînd mi-a respins prima întîmpinare, am plîns două zile, da mă sculam la două-trei noaptea şi rîdeam cu ei. Că io-s la fel tot timpu. Îi întrebam bă, e bine? E bine, Domnu Becali! Şi rîdeam. Ce mai, eram cu ei, aşa cum erau ei, la trafic şi ce mai aveau acolo, luau de la cinci la şapte ani. Da i-am făcut în două săptămîni băieţi credincioşi, aşa cum era ei. Aşa cum erau ei infractori.

Ultima zi eram în aer. Adică la aer, conform programului. Ascultam la radio să-mi dea sentinţa. Eram pe şuba mea de la oi, că luasem şuba mea că voiam să stau întins cum stăteam la oi. Cînd s-a dat rezultatul, ne-am îmbrăţişat. M-a buşit plînsu. Şi pe ei la fel. Le zic: aveţi credinţă-n Dumnezeu, c-o să aibă şi el grijă de voi. Le-am lăsat lor ce mai aveam pe-acolo, le-am lăsat tablele de jucam pe flotări cu ei, da erau slabi. Le-am zis: cutare, cutare, bă, toată viaţa voastră, voi şi familia voastră nu veţi avea vreo problemă financiară. V-a ajutat Dumnezeu, c-aveţi credinţă, să fiu cu voi în viaţa asta.

Cît am stat acolo am visat toţi morţii mei dragi. Eu cînd visez morţii, a doua zi sunt fericit. Da numai cînd vreau să-i pup, dispar. da de văzut îi văd. Şi zic, Doamne, dă să nu cumva să mă deştept!

Muraru: Nu vă pot ajuta cu chestia asta.

LEGEA ASCULTĂRII NAŢIONALE

Se fac azi-mîine 20 de ani decînd nu mai duc vechea mea maşină de scris Olympia (cam vreo 15 kile) la miliţie ca să i se ia amprentele (caracterele literelor). În fiecare ianuarie o înveleam cu un preş, o legam de sanie şi, pîş pîş, o luam spre Serviciul Arme şi Muniţii. Maşina de scris era considerată o posibilă armă împotriva regimului, deoarece la ea puteau fi multiplicate idei subversive la adresa comunismului.
Pe de altă parte, umbla zvonul că securitatea plasa microfoane în pereţi, în florile şi scrumierele din restaurante şi că toate telefoanele erau ascultate.
Între timp, tehnica şi lumea au evoluat şi bandiţii cei odioşi şi teroriştii naibii se folosesc de mobile şi de internet ca să bage, cu atentate mîrşave, groaza în bietul cetăţean. Aşa că, pentru siguranţa populaţiei, a noastră, a tuturor cetăţenilor, mai marii lumii au născocit legi care să le permită să-mi intre în casă şi în gîndurile cele mai intime exprimate prin vorbe.
Astfel au apărut pe Pămînt şi minunatele prevederi ale LEGII nr.298 din 18 noiembrie 2008
privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, precum şi pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice. Aşa-i zice.
Astăzi, onorabilul Varujan Pambuccian, preşedintele Uniunii Armenilor şi al Comisiei pentru Tehnologia Informaţiei de la Camera Deputaţilor, unul dintre autorii docomentului, face pe propriul blog ( http://varujan.rol.ro/2009/01/21/manual-de-ue/) dezvăluiri senzaţionale despre geneza acestui act care a declanşat o tempestă de comentarii în lumea românească, oricum bîntuită fatal de teoria conspiraţiei universale, chiar mai mult decît de stafia atotbiruitoare a fostei securităţi.
Domnul zice că, responsabil fiind cu armonizartea legislaţiei noastre cu cea europeană, a dosit contestata lege în propriul sertar mai bine de doi ani, pînă s-o dea la aprobat în Parlament. Mai mult, a umblat la ea, insistînd ca unele paragrafe recomandate de Uniune să nu figureze în versiunea românească, iar altele să fie mult mai blînde. El spune că legea intrată în vigoare ieri este "încă o chestie din şirul de lucruri inutile inventate de birocraţia europeană. E o Directivă, absolut inutilă şi cu oarece costuri (adică bani aruncaţi pe geam)."
Autorul dezvăluie pentru infractorii amatori (de parcă ei n-ar avea destule idei!) cîteva metode profesioniste prin care această lege poate fi fentată.
Dar, finalmente, armeanul zice că, împotriva dorinţei lui, n-a avut încotro şi, sub ameninţarea steguleţului roşu aplicat pe fruntea ţărişoarei noastre de către balaurul european, a fost obligat să dea drumul ascultării naţionale spre plen.
Într-un comentariu Post Scriptum, Pambuccian precizează că Legea referitoare la retenţia datelor de trafic are şanse minime de a da cu adevărat rezultate viabile, deoarece în obligativitatea operatorilor revine păstrarea doar a următoarelor informaţii:

- numărul apelant
- numărul apelat
- momentul iniţierii convorbirii (evident nu pentru SMS)
- durata convorbirii (evident nu pentru SMS)
- datele de localizare

Conţinutul mesajului nu face obiectul directivei.

Concluzionul e că avem încă o lege fără rost, care ne costă bani şi care, colac peste pupăză, riscă să blocheze majoritatea anchetelor penale. Doar în cazul infractiunilor ce intră in categoriile definite de alte legi, adică de Legea de combatere a criminalităţii organizate şi de Legea privind prevenirea şi combaterea terorismului, pot fi admise informaţiile stocate. Vătămarea corporală gravă, violul, tîlhăria sau pedofilia, ameninţarea sau evadarea nu pot fi anchetate pe baza datelor obţinute ca urmare a aplicării Legii 298.

Cu alte cuvinte, cu siguranţa cetăţeanului, rămîne cum am stabilit: cu justiţia română, nu ştii cînd devii din simplu cetăţean, infractor electronic.

Dar să nu ne panicăm. Va fi ca-n România: EI se fac că ne ascultă, noi ne facem că vorbim!