Cînd reveni în Capitală, Dimitrie văzu pe trotuar un cîrd fete îmbrăcate toate în sarafane cu picăţele albastre. Pasămite, era o clasă de şcolăriţe cam prin clasa a opta, socoti Dimitrie după umflăturile destul de accentuate care împingeau în faţă partea superioară a uniformelor.
În faţa acestei realităţi flagrante, Dimtrie se oftică şi, zicem noi, chiar pe bună dreptate.
Nu există echitate
Pe lumea asta, băi frate!
Ar fi putut să continue să se lamenteze în versuri cu rimă, numai că, de oftică, se opri aici. Rahatul ăsta de lume nu merita efortul lui de a da umanităţii prilejul de a-i savura operele.
Mai făcu doar următoarea constatare, de astă dată în proză: Eu n-am bani să-mi iau o amărîtă de maşină şi astea umblă-mbrăcate-n sarafane!
Băga-mi-aş picioarele-n viaţa asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu