BACĂU - BRAŞOV ŞI RETUR (2)

Cum ziceam aseară înainte să adorm buştean (şi să visez că am dat un anunţ la ziar că vînd pe Cuchi şi o pereche de saboţi galbeni de nu i-am avut niciodată, şi tot primeam telefoane că cît costă animalul, că dacă n-am şi vreun rotweiler sau ceva cîini adevăraţi, iar unu voia să cumpere un singur sabot, anume ăla stîng, că pe ăla-l pierduse în cascada Duruitoarea astă vară cînd se îndrăgostise de gagică-sa), căscam gura la individul care vîrîse rigla între cheder şi geam şi o tot freca în sus şi-n jos, fără nici un rezultat. Mai întîi am rîs de cît de bleg e, dar, după ce-am avut maţu plin şi am tras două ţigări, m-o cuprins mila şi m-am oferit să încerc eu. Eu fiind un tip manual, adică peste medie de îndemînatec.
Ca să înţelegeţi faza: era destul de cald, brazii atigeau cerul, un autocar îşi vărsase turiştii gîngurind în parcare, ei se repeziseră la chioşcul cu mici. La buda cu intrare un leu se făcuse coadă, iar de pe braşovean curgeau sudorile. Era clar momentul în care trebuia să intervin.
Aşa că am pus mîna pe riglă şi am şters-o de mîneca de la cămaşa în carouri. M-am uitat atent preţ de cîteva lungi clipe locul unde aveam să operez, m-am încruntat şi apoi am aruncat cîte o privire de expert fiecăruia dintre cei care îşi puseseră în mine toate speranţele. Familiei sinistrate li se alăturaseră mai într-o parte şi două turiste care înfulecau sendviciuri cu cîrnaţi de oaie şi usturoi că cam puţeau. Una din ele avea şi o sticlă de coca cola pe jumate plină cu un lichid verde. Cred că era ceai de mentă, că zicea că o cam doare burta.
Deci, iau ustensila şi-o introduc în portieră, deschizînd ca la ginecolog, buza chederului. N-am simţit nici cea mai mică rezistenţă, ca şi cum aş fi înfipt rigla prin gaura un butoi. Vreo cinci minute, am mişcat linia drepta-stînga, mai sus, mai jos, oblic, transversal, şi dracu mai ştie cum. Nimic. Nici un căcat de tijă n-am atins. M-am concentrat mai puternic, ca să-mi pot imagina schiţa tehnică a mecanismului de deschidere. Pe naiba. Curgea şi de pe mine transpiraţia, dar mi-era greu să renunţ, recunoscînd că sunt la fel de bleg ca braşoveanul. Într-un tîrziu, mi-am zis să iau o pauză. Să mă şterg de sudoare şi să trag două fumuri. Cînd mă uit, în spatele meu nu mai era niimeni. Familia se evaporase şi, de asemenea şi cele două turiste mîncăcioase dintre care una avea crampele respective. Mă uit prin parcare şi văd cum lumea îşi vedea de treabă, grătarul umpluse cu fum de mici toată valea Oituzului, şi de mine se apropiau doi puliţişti. Unul era mai gras, la vreo patruj de ani, ălălalt blond şi clăpăug. Au zis bună ziua în cor şi ăla mai tînăr zice calm:
- Da ce faci matale aicişa? Spargi maşinile la oameni?
- Nu, domle, cum să sparg maşini? Eu am maşina mea şi mă duc la Braşov.
- Adică nu se vede ce faci? Hai domnu că am mai văzut de ăştia ca tine. Actele dumitale.
- Păi i-am dat cheia de la maşina mea la proprietar şi n-a putut să deschidă. După aia m-a rugat să deschid eu cu rigla asta. Aia neagră e maşina mea şi actele le am în torpedou.
Recunosc că eram cam confuz şi mă cam bîlbîiam. Brusc mi-am dat seama că în ochii lor eram un hoţ.
- Bine, zice grasul, hai la maşină şi dă actele şi mai vedem noi.
Caralii mă urmează spre Lacettiul meu şi eu mă caut de cheie. Cheia pauză. Boul de Braşov nu mi-o dăduse înapoi.
- Domnilor, era un bărbat aşa şi aşa, cu doi copii şi nevastă-sa, au zis că şi-au încuiat cheile în maşină şi eu le-am dat cheia mea ca să-i ajut. Oamenii tre să fie pe-aici, că n-aveau cum să plece de tot.
- Bine, bine, ia arată-ni-i, acceptă grăsuţul, scoţînd de la spate cătuşele.
Mă ia cu călduri. Băieţii mă urmează la budă, în bar, în restaurant, la recepţia pensiunii şi asistă neîncrezători la toate căutările mele. Cătuşele se aud zdrăngănind.
E clar că am încurcat-o rău de tot. Nimeni nu i-a văzut pe cei patru. Nici ăla de strîngea hîrtiile prin parcare nu-şi aduce aminte de nimic, deşi căscase şi el gura lîngă mine la cum se chinuia braşoveanul să deschidă maşina cu cheia mea. Între timp, plecase şi autocarul cu tot cu martora mea cu ceaiul de mentă. Băi, a dracului poveste, ia te uită în ce rahat m-am băgat!