O DELEGAŢIE A LUI DIMITRIE ÎN ORAŞUL CU CELE MAI MARI ŢÎŢE

Sătptămîna trecută, Dimitrie s-a aflat la Bîrlad, într-una din vizitele lui de lucru, în interes de serviciu, adică. Rutinat în încercarea de a se simţi bine în orice oraş unde l-ar fi purtat obligaţiunile lui de serviciu şi avînd în vedere că, vorba aia, toamna se numără bobocii, Dimitrie găsi de cuviinţă să se aşeze la o masă pe terasa şaormeriei „Ştefan cel Mare şi Sfînt” din centrul localităţii şi să comande şase mici şi un cîrnat tradiţional, deoarece îi era foame. Aflat departe de cei dragi, de doamna Catrina, de Cuchi şi ah, of, de domnişoara Clara, şi lecturînd cu ochelarii de vedere nota de plată (288 000 de lei vechi) Dimitrie hotărî că e momentul cel mai potrivit să guste un vin din regiune, ca să se simtă bine şi în acest colţ minunat al ţării noastre.
Această idee se dovedi una foarte bună, căci după două pahare constată că, deşi se însera, aerul devenea din ce în ce mai roz, iar numărul fetelor frumoase cu picioare lungi şi ochi languroşi, crescuse exponenţial. Mai ceru o butelcă de juma de kil şi hotărî că Bîrladul este oraşul cu cel mai mare număr de fete cu ţîţe mari, pufoase ca norii şi albe ca laptele de cuc.
Cam la treia butelcă, Dimitrie constată că televizorul agăţat de perete difuza imagini cu ceva deputaţi din Capitală care se cafteau la o şedinţă. Cînd să se concentreze mai mult asupra acestui subiect, Dimitrie auzi că guvernul încă nu căzuse, dar că spitalele, şcolile, primăriile nu mai au nici un şfanţ. Ce va fi? – se întreba în comentariul său, prezentatorul. Dimitrie ridică din umeri. Nu era treaba lui să rezolve toate problemele lumii. La urma urmei, era sătul, vinul acesta din Moldova nu era rău de loc, iar municipiul Bîrlad era un loc minunat, unde numai dacă erai un prostănac te-ai fi simţit nasol.
Starea psihică a lui Dimtrie s-ar fi îmbunătăţit pînă la extaz dacă ştirile de la televizor n-ar fi devenit din ce în ce mai alarmante: preşedintele se dă lovit, nu semnează încă decizia de demitere a ministrului de interne, clasa politică e în fierbere, încă un tren a deraiat, alt jaf pe la Călăraşi, şi tot aşa. Solicitînd nota de plată finală, aproape de depresie, Dimitrie îşi aruncă privirea în stradă, acolo unde pulsa viaţa adevărată. Treceau maşini şi cîini, biciclişti şi cărucioare de butelii pline cu cartoane, ba chiar şi o carcasă de Dacie purtată pe umerii a patru vînjoşi flăcăi. Pe trotuarul celălalt, vreo cinşpe ţîgani coborau certîndu-se dintr-un Mercedes CLS 350, de 272 cai putere.
Zărind şi trei silfide care-şi legănau şoldurile pe lîngă gradenele şaormeriei, Dimitrie avu, contrar convingerilor lui, o reacţie de implicare în viaţa socială şi politică a României. El îşi luă inima-n dinţi şi strigă: Dă-vă-n pula mea!