Nu că ar fi treaba cuiva cum s-a terminat întîmplarea de la Poiana Sărată, dar nici nu vă pot lăsa cu gura căscată, să vă imaginaţi voi cine ştie ce. Păi, na, m-au luat pe sus şi m-au dus cu Loganu din dotare la postul de poliţie din sat. Numa mi-au arătat cătuşele, dar nu mi le-au pus, că cică la intelectuali nu se face, că ei au conştiinţă. Da mi-au pus pixu-n mînă şi-un teanc de A4. Cum scriam eu cea de-a cinşpea pagină că ce şi cum a fost, grasului i-a sunat telefonul, cu simfonia destinului, ştiţi, da da da daaaaaam... Beethoven. Tipu a zis alo şi-a ieşit din birou. Eu am continuat să scriu. Cînd îl descriam cît mai corect pe plodul cel mic, adică pe blonduţul cu ochelari şi şapcă NASA pe cap, caraliul intră zîmbind:
- Domnu, vă mulţumim şi ne scuzaţi, da ştiţi, datoria. I-au găsit pe ăia. O familie de nebuni. S-au gîndit cum să se distreze în vacanţă. Ăla mic a fost cu ideea să se dea disperaţi că şi-au încuiat cheile în maşină. Şi să se rîdă de oameni corecţi, ca dumneavoastră.
De ce v-am relatat toate astea? Ca să vedeţi că facerea de bine, futere de mamă nu e o simplă vorbă.
Cît despre restul călătoriei Bacău - Braşov şi retur, a fost minunat: o zi excelentă, peisaje de plîngi de frumoase, şoseaua bună, traficul suficient de aglomerat ca să te excite depăşirile.
PS. La Hanul Lina, în coborîre spre Breţcu, dacă te uiţi în stînga eşti în avion. Şi-ţi pocnesc urechile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu