miercuri, mai 06, 2009

Pentru ultima oară

M-am trezit că fac totul ca şi cum ar fi pentru ultima oară. Pun cheia în broască şi-mi vine un gînd: poate-i pentru ultima oară cînd pun cheia asta în broasca asta. Plec spre Bucureşti cu aceeaşi idee: ultimul drum. Gesturi simple - aprinsul ţigării, spălatul pe dinţi, cum mă îmbrac (ultima dată cînd fac nod la şireturi), zapping pe TV 5, o privire peste cărţile mele din bibliotecă, peste tablourile de pe pereţi, un fluierat după Lup. Şi toate sutele de acţiuni pe care le întreprind ziua şi noaptea. Parcă le-aş face pentru ultima oară.
Sunt momente unice, în clipe irepetabile, cu zgomotele, mirosurile, lumina, dulceaţa sau amărăciunea lor. Bate ploaia direct în geamul meu. Am să mai ascult vreodată ritmul ăsta?
Niciodată n-am să mai scriu never în loc de niciodată, aşa cum fac chiar în clipa asta, cînd am pus Lara Fabian, după ce a plouat şi s-a înserat. Am să scriu never în alte condiţii, chiar dacă va însemna tot niciodată. Poate o să-mi vină să rîd sau să plîng. O să fie altfel decît niciodată. Pentru că va fi altă zi.
Dar, orice zi ar fi, ca o ultimă zi, am s-o trăiesc ca pe ultima zi.