Provin din mamă moldoveancă şi tată oltean. Ce fel de creier oi fi avînd, sau poate de la ureche mi se trage (muzicală), că, dacă am un ardelean lîngă mine, în cam zece minute vorbesc fix ca el, cu accentul specific de Cluj sau Sibiu. Tot aşa, în Craiova, folosesc perfectul simplu de parcă aş fi născut acolo, de se miră oltenii cînd le spun c-am crescut în Moldova. Cît despre timpul pe care-l petrec în Capitală, n-am avut niciodată vreo problemă să mă bănuiască cineva că nu-s bucureştean get-beget.
Cel mai ciudat lucru mi s-a întîmplat prin 93, cînd am însoţit, ca jurnalist, un grup folcloric la Minsk. Eu am făcut limba rusă cu un profesor care, din primcipiul misogin că masculii sunt superiori femelelor ( hei, io nu-s de acord cu această teorie mprofund misogină!!!!) ; punea băieţilor nota zece dacă răspundeau la întrebarea “Kak tebia zavut?” - ca veut dire “Cum te cheamă?”
Pînă-n Belarus eram convins că nu ştiu nici să cer apă în limba lui Esenin. Ce credeţi? După o zi de stat printre ruşi, vorbeam fluent cu ei! Cuvinte pe care jur şi acum că nu le-am ştiut vreodată, ieşeau la iveală de prin colţurile memoriei, ba chiar şi verbele le conjugam corect. Sigur, erau şi cuvinte pe care nu le pricepeam, dar, prin întrebări, mă desluşeau convorbitorii.
Şi-n Italia mi s-a întîmplat un lucru similar: am ţinut un speech şi am acordat interviuri unei televiziuni în italiană, de mă minunez şi acum cînd le revăd.
Chestia e că, în România, dacă e să vorbesc cu un rus sau c-un macaronar, ba chiar în franceză (limbă în care am şi scris ca stagiar la un jurnal în Elveţia!), mi-e îngrozitor de greu să-mi găsesc cuvintele şi să le pun într-o propoziţie!
O fi patologic?
Pasiune pentru şuruburi şi piuliţe (dar şi şaibe), talent la limbi, Valule, nu încetezi să mă uimeşti!!! :))
RăspundețiȘtergereLiaLia: Ce să fac, viaţa mea e un roman complex:))))
RăspundețiȘtergerela tine, mosule, totu-i patologic! zdrasfuite, sau cam asa ceva ;)
RăspundețiȘtergereSi in Grecia cum te-ai descurcat? :D
RăspundețiȘtergereCa veni vorba, te invit la sterpelit! Playlist nou. De rupt camesa de pe..cine vrei. Chiar si de pe tine. :))
Si nu, nu e patologic, e semn ca in afara tarii creierul se oxigeneaza mai bine. :D
Poe: Na zdarovie, e mai nimerit!
RăspundețiȘtergereIsabela: În Grecia a fost de-a dreptul fabulos. În mica staţiune Malia din extremitatea estică a Cretei, mă plimbam într-o seară cu prietenul român care mă-nsoţea şi care mai fusese pe-acolo cu cîţva ani în urmă. Puţină lume pe stradă, era extra sezon, aproape de ora zece. Deodată, un tip se repede la Cristi şi-l îmbrăţişează, cu lacrimi în ochi. Mă îmbrăţişează şi pe mine, bîiguind ceva într-o engleză amestecată cu vorbe greceşti. Efuziunea era explicabilă pentru amicul român care-l salvase în largul mării pe grec de la moarte, dintr-o barcă găurită, cu motorul mort. Grecul ne-a invitat la el acasă şi s-a pus de-un chef cu uzo şi vin şi poveşti şi cîntece greceşti. Omul regreta revoluţia din 89, deoarece, ca marinar, făcuse bani buni înainte din bişniţă în portul Constanţa. Nu-mi prea mai aduc aminte ce naiba am discutat, dar ştiu că am cîntat împreună cu numeroasa lui familie pînă am răguşit. Şi-n plus, pe la 4 dimineaţa, eu vorbeam greceşte, iar gazda româneşte. Şi ne mai şi-nţelegeam!
RăspundețiȘtergereEhee..muzica greceasca bat-o vina! Si cum stiu grecii sa o traiasca si sa te molipseasca! Mie fiecare zi in Grecia mi se pare fabuloasa! Tara asta vibreaza! Oamenii astia au atata pofta de viata ca nu poti sa ramai in al tale oricat ai vrea! Pe mine m-a schimbat iremediabil viata aici.:)
RăspundețiȘtergereSa ai o zi frumoasa, Val!