sâmbătă, octombrie 03, 2009

UN GÎND INTIM AL LUI DIMITRIE ÎN TIMP CE-ŞI SPĂLA CIORAPII


Adevărul e că pe Dimitrie îl năpădea avalanşa de gînduri mai ales în baie. La duş, pe budă, sau în faţa oglinzii cu barba plină de spumă, netam-nesam, Dimitrie se punea pe meditat la marile probleme ale vieţii.

Cît de greu trebuie să-i fie unui cîine cu trei picioare, se gîndi brusc Dimitrie într-o după-amiază, în timp ce-şi clătea în chiuvetă ciorapii ăia maro din care cam iese culoarea. Din cauza nenorocitului de handicap, animăluţul nici nu se mai poate scărpina peste tot pe unde are el mîncărimi. Şi atunci e nevoit să se frece de vreun perete ca să-i treacă mîncărimea. Dimitrie încercă să-şi amintească măcar începutul poeziei ăleia cu căţeluşul şchiop, dar, oricît cotrobăi prin cotloanele memoriei, nu dădu nici măcar peste numele autorului.

Cu totul altceva este cînd cîinele este complet, cu toate picioarele la locul lor, zîmbi Dimitrie, închizînd robinetul.

Apoi îşi făcu cu ochiul în oglindă.