luni, octombrie 05, 2009

NOROC ŞI VIAŢĂ LUNGĂ

NOROC ŞI VIAŢĂ LUNGĂ

Lui Dimitrie îi plăcea mult să fumeze. Începuse pe la doisprezece ani, într-o toamnă ca asta, cu un vîrf de strujan de păpuşoi, deoarece era un copil precoce. Probabil tot din acest motiv, începu să şterpelească cîte o ţigară Carpaţi din pachetul de ţigări al lui taică-su. Taică-su pufăia din cînd în cînd cîte o mahoarcă, mai ales cînd se izola în closetul din fundul grădinii, ca tot omul, dar nu admitea în general fumatul pe care-l considera o activitate insalubră şi care pute.
Orişicît era de precoce, Dimitrie trebuia să suporte unele sfaturi prietenoase de a renunţa la acest obicei, provenite, de pildă de la moş Ercuţă, vecinul care-l surpinsese de mai multe ori fumînd în lanul de păpuşoi, chiar la dumnealui în grădină . Am uitat să vă spun că grădinile erau despărţite de un simplu hat, foarte uşor de trecut, întrucît nu exista un gard propriu-zis. Într-o vineri după amiază, afurisitul de moş argumentase cu o scatoalcă, dar preciză că nu-i pasă că Dimitrie o s-o mierlească de cancer, numai să nu cumva să-i dea foc, din neglijenţă, la coceni. Cică ştia el un caz cînd un chiştoc aruncat la întîmplare, incendiase un întreg lan de păpuşoi uscat, ba chiar şi grajdul unui gospodar.
După ce se făcu mare, Dimitrie deveni conştient că fumatul provoacă boli îngrozitoare şi tot felul de neajunsuri, aşa cum scrie chiar pe pachetele de ţigări. Acolo te avertizează că poţi chiar să mori dacă nu renunţi la timp la fumat. Dimitrie se amuza de asta, tot fumînd şi fumînd. Ei na, se consola el, eu o să mor bolnav, iar ăilalţi o să moară sănătoşi!
Dar cum totul are un sfîrşit, într-o bună zi, fix în faţa lui pe trotuar căzu de la înălţime un ghiveci cu garoafe şi se făcu ţăndări.
Atunci Dimitrie îşi dădu seama că sosise momentul să se lase de fumat.