A fost o dupăamiază superbă azi, în Piaţa Mică din Sibiu. Soarele stătea să asfinţească agăţat de Turnul Sfatului. Terminasem treaba: Conferinţa de presă şi întînirea cu artiştii sibieni se desfăşuraseră fără cusur, iar şeful meu părea mulţumit. Stăteam la o masă pe o terasă, în aşteptarea desertului. Într-un colţ al pieţei, un cor făcea armonioase game de încălzire a vocilor. Eu tocmai mîncasem un prozaic ciolan cu fasole colcăind de colesterol, cînd două Masseratti, unul roşu şi celălalt, ultimul tip, galben de-ţi lua ochii, parcară fix sub nasul nostru, cu scîrţîit de frîne. Din ele coborîră trei cocălari tipici: fiecare cu trei telefoane, ochelari d-ăia model ochi de broască, lanţuri de aur peste tot. La care, holograful Iulian Vrabete a emis:
Medicamentele sunt scumpe, dar nici sicriele nu-s prea ieftine.
...ce'ai omule cu ,,cocalarii"?!... ce, ,,ei nu e oameni bipezi cu drept de vot"?!...si acum intre noi=ce's ,,cocalarii"(retorica de 2 bani)si ce ,,este ei"?!...nedumeritu' de la palat! ...a,la,,un prozaic ciolan cu fasole colcăind de colesterol,..." (copy-paste nevinovat!) evita salata de ,,cocalari"!...parerea mea!
RăspundețiȘtergeremaestre, mi-ai starnit amintiri despre un oras pe care-l iubesc atat de mult...! la care terasa, la care terasa, tino furtuna era si el? daca da, mai apreciaza un whisky bun, ca pe vremuri???
RăspundețiȘtergerecat te invidiez! n-am mai ajuns la Sibiu din 2001...