Singura realizare pe ziua de azi e că am văzut un (alt) film excepţional semnat de Emir Kusturica: "Time of the Gypsies". Producţie 1988.
Excepţional, vă zic.
N-o să vedeţi decît ţigani autentici, cu meschini, surprinzători, mirobolanţi, distractivi, naivi, profunzi, trădători. Vrăji, umor amar şi viaţă adevărată, nenorocită. În plus, poveşti de dragoste ucigătoare, ca la ţigani. Şi, încă în plus, adevărăciune de vis. Şi muzică sfîşîietoare. Rîzi şi, brusc, te sufocă lacrimile.
Cum scrie Kusturica cu imagini, nimeni n-o poate face. Cum amestecă el metafora cu realitatea, curcanul cu pasărea Phoenix, vălul de mireasă cu moartea, doar un vrăjitor cu sînge de ţigan de la noi, din miraculoşii Balcani, ar putea.
Halal de el.
BTW.Umblînd bezmetic pe net, am dat de o informaţie care mi-a zdruncinat părerea despre punkişti (nişte neica-nimeni cu creastă roz, ziceam) : înainte de “Underground”, Emir Kusturica a fost punker devotat.
Valule, te-a luat puţin valul :p Vremea ţiganilor e de prin 1998. Deşi asta nu-l face cu nimic mai puţin genial. Cât despre muzica lui Bregovic, ahhh, mânca-i-aş ciocu lui de băiat talentat şi zâmbăreţ, că tare mă mai bucură la simţitor :) La cât de dement e Kusturica şi acum, nu putea fi decât punker la origini :)))
RăspundețiȘtergereCă mare dreptate mai ai, Lio, mulţumesc mult de corectură.:) În 2008 a adaptat pentru scenă „Vremea ţiganilor” la Opera din Paris şi a efectuat şi un turneu de promovare al albumului cu acelaşi titlu (inclus şi Bucureştiul pe listă.
RăspundețiȘtergereValule, sunt cea mai praf :)))) Am vrut să scriu '88 şi mi-a ieşit '98 :))) Cu scuzele de rigoare :D Eu sunt mare fan şi Pisica albă pisica neagră, deşi nu e muzica lui Bregovici, ci tot Kusturica. Că Underground e cam dur. La Kusturica n-am ajuns la concert, dar am fost de vreo 2 ori la Bregovici. Sare tot balcanul din mine :)))
RăspundețiȘtergereCu parere de sorry, Varanul are dreptate, e din '88, eu l-am vazut prin '92, când eram aspiranta la regie, cred ca la Studio l-au dat. Primul film de Kusturica vazut, de fapt, apoi la Cinemateca au dat si altele din aceeasi perioada: Ïti amintesti de Dolly Bell si Tata e în calatorie de afaceri.
RăspundețiȘtergereVaranule, l-ai vazut aproape de 23 aprilie, Ederlezi...un semn de bun augur:) Am înca vii in minte secventele de la râu, câta frumusete, si valul de mireasa plutind! A little extra: titlul original este Casa de spânzurat, sau cam pe acolo, de la faza cu macaraua, prietena mea din Skopje mi-a explicat.
De ce e poza lui Bregovic si nu a lui Kusturica, ca si-asa sunt certati?:) Mi-ai adus aminte sa ascult CDul, nu s-a mai întâmplat de mult:(
Eee,cu filmu'asta am io o amintire de dementza. Eram cu fi-mea la Mamaia,la gradina de vara. Si cum incepea sa ploo in film, cum se varsau si norii da dasupra noastra pa noi, de n-a ramas cm patrat da pele neudata. Si cum statea ploaia in fim statea si in gradina aia, dah zaceai ca toate vrajile dan film s-au implinit acolo, pa loc.
RăspundețiȘtergere