CU TOŢII ÎN RAI

Iaca, Becali a ajuns înţeleptul naţiunii. Ca o adevărată minune s-a întîmplat asta, taman în Vinerea Mare.
E liber şi sfînt. Dacă nu se spovedea azi dimineaţă, dacă nu se lăsa de fumat, dacă ar fi plîns în închisoare, dacă ar fi continuat să jignească, Dumnezeu nu s-ar fi aplecat asupra lui, iar judecătorii nu l-ar fi eliberat.
Doamne, Dumnezeule, îndură-te de noi şi fă-l Preşedintele naţiei, să devenim cu toţii sfinţi! Dacă poţi, fă minunea asta repede, pînă nu se termină Săptămîna Mare.
Căci ce fericire poate fi mai mare pentru bietul popor român, decît să fie condus de un profet, cel mai sărac cu duhul dintre toţi. Nu zice biblia că ei vor fi stăpînitorii cerului? Şi, dacă Jiji va fi stăpînitorul cerului, prin El România va fi stăpîna cerului şi va străluci ca soarele de pe el (de pe cer, adică).
Aţi văzut, desigur cu cîtă dragoste a fost întîmpinat Prea-credinciosul. Zeci de oameni îi zbierau în extaz numele şi se-mbulzeau să-l atingă, să se cureţe şi ei de păcate. Ţiganii, taximetriştii, barosanii de cartier, fetiţele de pe centură, pensionarii, şefii de scară, mecanicii în maieu, precupeţele, chivuţele, băieţaşii cu muşchi şi pirsing în sprînceană, cu toţii oameni simpli, dar de o mare bunăcredinţă, exersau misterul crucificării.
Marele bard Păunescu nu mai prididea să-l laude pe Cristosul de Pipera.. Urmîndu-i exemplul, ziariştii mogulilor aruncau bale dulci la curul eroului, ca, după aia, să le lingă catifelat.
Dar El, Evlaviosul, rămînea demn şi dădea sfaturi şi pilde biblice. Pe toţi îi îmbrăţişa, iar pe duşmanii lui îi numea prieteni. Justiţia, Puliţiunea Română, puliticienii, pe toţi îi iubeşte.
Se poate ceva mai minunat? Da, dar numai dacă-mi dă cineva o mare lămîe.
Se poate ceva mai frumos şi mai înălţător?
Da. Se poate: Becali Preşedintele Naţiunii!
Vivat Jiji! Vivat Maglavitu! Vivat pacpacul.
La cîţi tîmpiţi sunt pe metru pătrat, să nu ne mirăm. Să fim lucizi, demni, şi, dacă înţelegem ce-i aia democraţie, să ne facem bagajele.
În rai cu noi, fraţilor!