Zi de luni, zi de căcat, nici iarba nu creşte. De frunze ce să mai zic. Le-am şi ars . Ce să mai crească, e noiembrie. Se spulberă visele, speranţele se reatrag în mare viteză într-un cotlon neştiut, vine vremea să aştepţi ca prostu primăvara, de parcă ai şti că iei premiul cel mare. Iuhuuu.
Pun nişte nori frumoşi. Care din ei o fi Mihail şi care Gavril?
Poate vine războiul. Să ne cureţe. Să ne rărească. Suntem prea mulţi. Şi toţi deştepţi. Da deştepţi tare. La naiba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu