Ar fi trebuit s-o postez de Ziua Copilului. Ziua Internaţională a Copilului. Dar n-am vrut să-mi mai amintesc că, din păcate, nu mai sunt copil.
Cântec şoptit
de Zaharia Stancu
Odată am ucis o vrabie
Am tras cu praştia-n ea şi am lovit-o
Pe urmă o zi
Şi-o noapte întreagă
Am tot plâns-o şi am tot jelit-o
Nu m-a bătut mama, nu m-a certat
În mână ţineam o bucată de pâine
Degeaba mi-a spus
Degeaba mai plângi
Ce-ai omorât omorât rămâne
Mai târziu am crescut flăcăiandru
Şi m-am îndrăgostit nebuneşte de-o fată
Dar nu ştiu de ce
Într-o zi a murit
Şi-n altă zi a fost îngropată
Demult nu mai trag cu praştia-n vrăbii
Demult nu mai merg la nici o-ngropare
Când soarele-apune
După nişte măguri
Şi răsare în flăcări din mare.
Hai, ca-i mult prea trist; trebuia sa-ti amintesti ceva mai vesel, gen -am cravata mea, sunt pionier, si ma mandresc cu ea-...Fostul pionier.
RăspundețiȘtergere