DAN VORNICELU A PLECAT LA ÎNGERII LUI

A murit Dan Claudiu Vornicelu.
Avea 37 de ani şi era considerat un artist de mare viitor.
Comparat cu George Enescu.
Prin 1980, medicul Dan Vornicelu a bătut la uşa studioului de teatru şi poezie pe care-l înfiinţasem la Casa de cultură. şi mi l-a prezentat pe fiul lui de şapte ani. Mă ruga să-l ascult şi să-l programez să cînte în spectacolele “JOCUL”.
Chiar dacă debutase deja pe scena Ateneului din Bacău sub bagheta Maestrului Ovidiu Bălan, cutuma cerea să-l audiez pe băieţelul brunet, sfios, cu puţin mai înalt decît vioara pe care a scos-o din cutie. Ţigara a ars uitată în scrumieră cît a durat “Balada”. I-am adunat pe toţi care erau prin căsoaie şi l-am rugat pe Dănuţ să mai cînte odată. Pe scenă. Fără reflectoare şi sonorizare, sunetele se năşteau din arcuşul copilului într-un fel misterios, calde, încărcate de patimă. Era, în mod cert, un fenomen.
Am fost martorul unui timp din creşterea lui ca artist. Nu lipsea din nici un spectacol. Singur în faţa sălilor pline sau la Cenaclul Artelor, în prezenţa elitei intelectuale a vremii, Dan îşi susţinea recitalurile cu un profesionalism ieşit din comun. Părea că îngeri cît tot atîtea note populau spaţiul. Repertoriul îi devenea din ce în ce mai bogat, mai surprinzător, abordarea din ce în ce mai personală şi mai curajoasă. Publicul pleca de fiecare dată minunat de acurateţea interpretării, de profunzimea trăirii, de desăvîrşita exprimare artistică a unui atît de tînăr violonist. La urma urmei, în mizerabila, sumbra existenţă a băcăuanilor din anii 80, prezenţa lui Dan Claudiu Vornicelu era o lumină.
A făcut cîţiva ani Şcoala de Muzică în Bacău, apoi s-a mutat în Bucureşti. Copilul minune al muzicii clasice româneşti a avut o carieră strălucită, încununată cu cele mai prestigioase premii internaţionale, solist concertist, membru al Filarmonicii George Enescu, titlul de doctor, universitar la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, membru al Orchestrei de Cameră a Asociaţiei Europene a Conservatoarelor - AEC, Paris…
L-am mai întîlnit prin anii 90, la Festivalul de Muzică Contemporană. Se făcuse un bărbat adevărat, dar iubea muzica la fel de mult şi era la fel de respectuos.
Luni, s-a sinucis din dragoste.
Un gest fatal, năucitor şi pentru îngeri. Să-l aibă în paza lor.