sâmbătă, iunie 26, 2010

DAN DIACONESCU INTRĂ ÎN POLITICĂ

Azi e zi de sărbătoare. Minunata justiţie l-a eliberat din pîrnaie pe copilul minune al televiziunii. Deşi liber, apostolul dreptăţii a sosit la emisiune încătuşat şi însoţit de gardieni. Ca metaforă a suferinţelor îndurate pe nedrept. Zeci de angajaţi, colaboratori şi prieteni s-au regăsit în studioul plin de plasme, flori şi urale al oteveului şi i-au cîntat şefului de mulţi ani. Întîmpinat cu manele dedicate, cu urale şi poezii omagiale, DD e decis să devină preşedintele României.
Sub ochii înlăcrimaţi de emoţie ai naţiei, s-au consumat aseară momente apotropaice din care s-a născut Partidul Poporului Român. Sîmbolul lui va fi o pereche de cătuşe sfărîmate. Va fi partidul celor 95 la sută de oameni buni care va lupta să-i aducă pe calea cea dreaptă pe ceilalţi cinci la sută dintre români. Care nu se ştie cum au ajuns să ne conducă. Nu-i va împuşca, nu-i va schingiui, nu-i va băga la pîrnaie. Îi va convinge. Încă se lucrează la platforma politică a noii formaţiuni, dar un lucru e cert: zidul de la Cercetări Penale va fi ornat în prima zi de mandat a viitorului preşedinte cu o frumoasă placă comemorativă (sic!). Pe ea va scrie cu litere de aur: aici a făcut în direct 100 de ore de pîrnaie cel mai iubit fiu al poporului, Dan Diaconescu din Caracal.
În adunarea de constituire a Partidului Poporului Român, în ton cu ţunamiul celor 50 000 de semeseuri de susţinere şi mobilizaţi de cele peste un milion de aderenţi posibili, nucleul de salvatori ai naţiei, în frunte cu preaiubitul şi paşnicul DD, a decis să dea fiecărui român cîte 20 000 de euro şi cîte două plasme Panasonice de 127 cm cu montură neagră de familie, să editeze ziarul OTV, să desfiinţeze puşcăriile, să introducă juraţi în procedura judecătorească şi multe alte lucruri minunate pentru această naţie. Extazul mulţimii a atins cote halucinante în timp ce martirizatul din Caracal povestea despre colegii lui de celulă şi despre gardienii care, deşi le-a mers buhul de duri ce sunt, cu el s-au purtat foarte frumos, încurajîndu-l mereu cu vorbele: Lăsaţi, dom Dan, că ieşiţi dumneavoastră de-aici, că toată familia mea se uită la oteveu.
Dezbaterile s-au prelungit pînă ne-a luat somnul.
Revenim.