marți, martie 17, 2009

NEURONUL TREPIEDULUI ÎN ACŢIUNE

Un netot de cameraman local, dar şi corespondent al unui trust media cu acoperire naţională care-i dă 25 de lei pe ştire, e în pană de subiecte. Că doar în provincie nu se-ntîmplă în fiecare zi catastrofe. Şi ce s-a gîndit, cameramanul cu creier de trepied? Ia să creeze el un subiect. Şi dă telefon la un amărît dintr-un sat pierdut în noroaie şi sărăcie de la margine de judeţ şi de lume. Care amărît are şase copii şi n-are ce le da de mîncare. Nici serviciu nu are nenorocitul din cătunul unde cea mai mare afacere e o cîrciumă cu trei mese, în schimb, ca tot românul, are mobil. Deci, trepiedul îl sună pe rodnicul tată şi-i spune că vine din Anglia şi că ar vrea să înfieze un copil că nevastă-sa nu-i poate face. Da copchilu să fie sănătos, că vrea să-i ia un rinichi să-l vîndă, ca să-şi scoată cheltuiala. Iar ţăranul, ce făcea? Se scărpina sub căciulă şi se gîndea că plodul o să trăiască fericit în Anglia şi fără un rinichi, c-o să aibă ce mînca, un pat cald şi, oricum, o să-i fie mai bine decît în cocioaba de lut în care abia încap şapte suflete. Şi zice ţăranul da, bine, cu 12 000 de euro ţi-l dau. Trepiedul nostru frige un apel la DIICOT, îşi ia camera-n spinare şi face ştirea: monstrul din judeţul Bacău îşi vinde progenitura! Flagrant într-o staţie de benzină: puliţia pune laba pe tăticul amoral, îi numără miile de euro, ăla recunoaşte tranzacţia şi România e, din nou, stupefiată! Făptura inumană e băgată la zdup, trepiedul îşi ia cei 25 de lei pe marea ştire, copilul e preluat de autorităţi, iar românaşul mai mestecă o dezbatere cu madam Tatoiu pe post de expertă în drame lacrimogene.
Care te pricepi la Codul Penal, ia zi-i, INSTIGAREA nu-i o faptă incriminabilă?
Că eu, unul, nu mai pricep nimic.