sâmbătă, martie 07, 2009

MICROCIPURI NATURALE


Mereu am fost fascinat de gîndul că macroorganismul meu e populat de microorganisme care se bagă-n el neinvitate şi, de multe ori vin cu intenţii neprietenoase. De exemplu să ne roadă globuliţele roşii. Sau pe-alea albe. Sau, pe-ambele. Să le slăbească, să le-ameţească şi, anticorpuşoarele noastre de ne apără imunitatea, să cadă ca proastele închinîndu-se la microorganismele alea cu denumiri antipatice.
Am aflat că starea mizerabilă pe care o duc cu eroism de cîteva zile se cheamă pneumo­cistoză ( o prelungire a stării de gripă, manifestată prin slăbiciune, tuse seacă, dispnee). Şi că e o infectie a plămînilor provocată de un microorganism, denumit, ţineţi-vă bine, Pneumocystis carinii!!!
Vă spun asta, deşi nu prea aveţi cum să vă ţineţi departe de animalul ăsta, total lipsit de maniere şi, în consecinţă, nemilos, din simplul motiv că cică el trăieşte în noi, bine mersi, şi-l găseşte activitatea taman cînd rezistenţa la microbi a macroorganismului nostru e deficitară - cînd te simţi nasol, adică!:)
Vedeţi în poza de sus, armatele de Pneumocystis carinii, surprinse în plin atac, decimînd celuliţe albe, deja slăbite de începutul ăsta de criză.
Ce nu-mi spune nici un manual e cum naiba ne procopsim cu musiul ăsta în noi? Şi cîţi or mai fi ca el!
Microcipuri ne mai lipsesc.