TRECUTUL LA PREZENT

Acum 8 ani, la Tirgul Organizaţiilor neguvernamentale din Moldova, găzduit la Bacău, Răzvan Botezatu, un profesor de matematică din Buhuşi, a expus săbii, panoplii şi armuri medievale, făcute de el însuşi. Ziarele au vuit: un român intră în breasla armurierilor, reînvie un meşteşug de mult uitat, cu puţini adepţi în lume, bla bla bla. Apoi. linişte.

După o vreme, a dat peste el un întreprinzător vizionar, Ioan Neculcea, care l-a luat în firma lui, i-a pus la dispoziţie un atelier la Filipeşti, lăngă Bacău şi l-a plătit să-i orneze salonul de protocol. Aveţi imagini de acolo.

Răzvan a vîndut ceva piese prin internet.

Acum, în 2009, omul care poate reînvia istoria medievală, se mută, pentru zece ani în Malta. Cu toată familia.

Acolo a cumpărat un restaurant de care se va îngriji împreună cu fratele lui.

Mi-am amintit cele de mai sus după ce un prieten din Bucureşti mi-a arătat obiectele medievale pe care a cheltuit vreo 12 000 de euro ca să-şi orneze vila cea nouă. Fălos tip, ce să zic.

M-am întrebat ce dracu de scule, cît şi ce-ar trebui pentru ca platoşe, coifuri şi săbii ca alea care costă sute, mii de euro să poată fi făcute aici. Apoi m-am gîndit: cine-ar vrea să se mai ocupe de asta, într-o Românie unde oamenii se gîndesc cum să se îmbogăţească mai repede şi mai fără muncă.

Doar nişte tineri care chiar vor să înveţe o meserie bănoasă din care să-şi cîştige cinstit existenţa.

Păi, nu prea mai sunt amatori. Decît, poate, la Aspciaţia Betania, printre copii cu probleme sociale sau cu dizabilităţi. Am fost ieri, cu Adrianus Muit, preşedintele acestei organizaţii - care a făcut pentru români mai mult decît au făcut propriile noastre guverne - la Filpeşti. Ne-am văzut cu Răzvan Botezatu şi el ne-a arătat ce se poate face cu niţică pasiune, cu minim de investiţii.

Sculele sunt ieftine.Clienţi sunt. Tablă, slavă Domnului, este. Din recuperări.

Oameni care să facă, să fie.