luni, februarie 23, 2009

CE-ADUCE ZIUA DE LUNI


Încă de duminică seara începi să te ghemuieşti. Noaptea trece greu. Se ivesc zorile. Poate că, printre jaluzele, răzbate şi vreo amărîtă de rază de soare făurar. O simţi, că n-ai curajul să deschizi ochii. Stai aşa, în poziţia foetus, şi doamna luni, parşiva, se-apropie de tine cu biciul săptămînii. Ştii că va lovi năpraznic, dar nu ştii unde te va atinge sfichiul. Ştii c-o să te usture al naibii, dar nu ghiceşti never locul. Practic, dar mai ales teoretic, ţi-o poate trage oriunde. Şi nici nu mori.

Lunea trecută m-a pocnit cu un trojan drept în moalele creierului de la laptop. Trei zile pauză, pînă la devirusare.

Lunea de azi, anunţul lui Berceanu că nu pupăm autostrăzi nici anul ăsta. Cel mult un pod, acolo, pe traseu.

Cam asta se întîmplă lunea. Ce-ai vrea de la ziua de luni, cînd nici iarba nu creşte?