Scriu titlul cu litere bolduite
doar diplay-ul e albastru în dimineaţa ceţoasă
Înc-un blestem de plumb bacovian
În care dragostea a plecat în secret la serviciul ei
Lăsând poarta deschisă fără să se uite înapoi
Îmi era teamă că nu mai am ce iubi pe lumea asta
Care se duce de râpă
Dar ce dezastru superb
deschisesem poarta şi nimeni nu mă mai putea opri
Să fac şi eu primul pas
Nu-i uşor să pleci dacă eşti sculptor de sentimente
Şi laşi în atelier opere de artă neterminate
schelete de secunde
ce nu se vor mai întâmpla niciodată
Dar îţi iei cu avânt inima-n dinţi
Pui mâna pe flexul cu pânză de diamant
Şi păşeşti în mâinele tău de marmură
ca o torpilă invazivă
Elegant arunci o ciosvârtă de tandreţe
În singurătatea unei biete femei
Şi te-ntrebi ce cauţi tu în viaţa ta
Dacă sângele tău se va evapora şi se va face linişte
Ca atunci când s-a născut lumea asta
Care acum zâmbeşte de circumstanţă
Trecerea ta cu limuzina neagră
Pe bulevardul central
va stârni praful stelar în care te vei întoarce inevitabil
Căci şi viaţa face parte din moarte
Dacă ţii cont că sănătatea orală
E o poveste fără cuvinte
ca asfinţitul şi ca uitarea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu