Îşi punea la rever petale de înger
Adulmecând ectoplasma moale a sărutului
Respira oxigen fierbinte
Într-un suprem orgasm al disperării
Generator de pervers şi de sacru în egală măsură
Pe teritoriul de gheaţă al secolului plictisit
De poticneli sentimentale
Era o plantă fără răbdare în plină iarnă
frământa riscul în pumni
cu frecvenţa structurii omeneşti
Era o portocală halucinogenă
Iar timpul patina în fundul gol pe lângă el
Făcându-i semne obscene cu degetul mare
îndreptat spre cer
În căşti răsuna child in time
Interferat cu ştiri false despre
Muncitori industriali şi constituţie
despre vindecătorul şarpe al casei
Şi despre drepturi și avantagii ce decurg din amor
Indiferent de coşul zilnic de alimente
discursuri politice la rece
Dar în campionatul învinşilor câştigă cine
Nu iese din zăpadă
cine nu Străbate linia perversă
şi nu se aliniază
la conformismul dogmatic al asfinţitului
Care oricum va veni ca o mirare
Lăsându-te fără respiraţie
Respiraţie
verb la infinitivul cel lung
Totuşi un selfie la borna de tinereţe
Să rămână ceva din
începutul victoriei sau al sfârşitului
Trage noaptea pe nări
Absorbind iubirile false
de pe reţele sociale non eurocentrice
şi se înalţă din coşmarul iernii
ca duhul din lampa vrăjită
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu