Numai ce-a descins în oraşul acesta
unde primăvara aşteptată de băieţi
de fete şi
În egală măsură de albine
Nu mai venea
Dar el era încălţat cu ghetuţe albastre cu aripi
Şi-n geamantan avea o maşină de scris
Şi o sticlă de vin de la tatăl lui
În parc nu cânta nicio fanfară
Iar dansatorii de pe trotuare îşi fumau iubirile
Cu partenera de mână
Tramvaiele nu erau inventate
Iar fericirea naţiunii era încă în fază de proiect
Ca şi acum
Cerul binecuvânta instanţele locale
cu un sarcasm cenuşiu
Prevestitor de noi revoluţii burgheze
urmate de bunăstare
Şi de covrigi mai mici decât gaura
Întreba în dreapta şi-n stânga
Poate vrea cineva
să împartă cu el halca de postmodernism
Pe care-o primise
Să salveze omenirea
Trăia cu furie printre mirări
Nu era timp de moarte
Se bătea cu teama zilei de mâine
destinul îl pândea curios
Ca pe-un animal ciudat cu alonja prea mică
Şi-i plasa cuvinte în plex
Căci nu ştia să se apere
era mereu surprins cu garda deschisă
dar lovea şi el
Cu vorbe grele ascunse sub taste
Până când cineva va simţi că se află un om
Printre rânduri
i se-ntâmpla să vomite de frică
să nu uite
Prima frază de după victorie
Dar victoria nu mai venea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu