CÂINELE VAGABOND

Trece strada pe zebră cu coada în sus

Ştie doar el unde se duce

Poartă-n urechi cercei de lavandă

Şi nu mă latră

Parc-ar bănui că şi eu merg spre măcelăria literară

Unde măcelarul cu şorţul pătat de sânge şi figuri de stil

tranşează cărţi 

poeme

gânduri postmoderniste

Îşi pune mănuşi de latex măcelarul

Când vinde carnea de carte la tejghea

Respectă normele de igienă de frica amenzii

E şi el un liric dar meseria e brăţară de aur

Clienţii preferă carne de carte proaspătă

Se cumpăra hălci de poezie cu miros de alcool şi iubire

Fleicile de roman mustoase de dragoste şi revoluţii

Fără grăsime

Şi printre rânduri

Pipote aburinde de nuvelă virgină

Se vinde mai greu muşchiuleţul de eseu filosofic

Creşte colesterolul şi ianuarie repede-ntunecă ziua

Sorbind lumina

 Câinele vagabond adulmecă

sângele izvorând dintre coperţi

Şi se linge pe bot gata să-nhaţe

Din vitrina frigorifică

Cea mai sentimentală

Ciosvârtă de poveste fără sfârşit