Te-am dezbrăcat când încă dansai
năvălind în trupul tău carnivor
În care nu putea pătrunde decât
Cel mai mai bun dintre ce buni
Sub atenta supraveghere a zeilor
Dar zeii aveau alte probleme
Am intrat cu pălăria pe cap
fără să-mi spui bun venit
Străinule
Gura ta se rotunjea într-un oftat abia auzit
În timp ce eu îţi scormoneam rana
Fără să ştiu că te iubesc
Mă strângeai de mână
nu erai
Decât un nor ce plutea în dreptul etajului şapte
Ca un semnal de cale liberă pentru
Trenul expres în trecere prin gara
Din pustiul provinciei noastre
şi m-am simţit oarecum trist
Zâmbeai privindu-mă drept în ochi
Şi nu ţi-am văzut lacrima
Ce prevestea diluviul insomniilor mele
Mai am parfumul tău
Cu siguranţă
Pe o altă planetă
m-aş fi îndrăgostit de tine
înainte să mă nasc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu