ÎN RAI CU I !

Ei bine, sunt în rai!
Nici nu simt că e noapte, deoarece, pe unde trec se aprind halogene. Ori sunt senzori de prezenţă, ori Dumnezeu are grijă să-mi lumineze aleea ca să nu cad în gropi. De prost ce-am fost să nu cred prea tare în el. Cred că-i ceva aranjat, deoarece. cum ajung în dreptul vreunui copac, încep să se-audă triluri de păsărele, bineînţeles. Rîndunici, cintezoi, cotobaturi, poate şi vrăbiuţe, se întrec să-mi ciripească măiastre fluierături, de nereprodus aici. Un miliard de musculiţe înoată prin aer ca peştişorii ăia mici care trăiesc în bancuri. Ştiţi voi. Se aud şi vreo doi-trei cîini lătrînd, da mai departe, să nu mă streseze. Pe fundal, ca dintr-un stick, se aud empetreiuri cu piese Smokie, Dr.Hook, Supertramp, Abba, decînd eram eu proaspăt instructor artistic la Casa de cultură din Slănic Moldova. Iar primar acolo era tovarăşul Gheorghiţă, fost mecanizator agricol. Numa ce ne cheamă la primărie şi zice: Tovarăşi instructori (că eram trei), de ziua muncii, unu mai, care o sărbătoreşte toţi oamenii muncii din lume, aveţi o sarcină deosebită. Cum ştiţi, oraşul nostru staţiune va fi împodobit cu steaguri, flori şi lozinci, să vadă clasa muncitoare că ea conduce în ţara asta. Nu ştiu dacă sunt destul de clar. Voi, băi tovarăşi, ca intelectuali, tre să verificaţi ca lozincile să fie corecte, ca scris şi ca estetic, să nu fie ceva care să zică vreunu că nu se cunoaşte gramatică sau mai ştiu eu ce. Că asta ar fi sabotaj, şi nici nu vreau să mă gîndesc la asta. Clar băi tovilor? Să nu fie greşeli, adică. Nu ştiu dacă am fost clar. Zicem ba da tov primar. Băi tovărăşeilor, vreau să fiu foarte clar, dacă e vreo dumă pe lozinci, răspundeţi cu salariul pe-o lună şi cu capul. Clar? Clar tov primar, zicem noi, şi ne cărăm la bere.
Vine preziua lui 1 mai, asistăm la ridicarea lozincilor din pînză roşie pe frontispicii. Verificăm fiecare literă din polistiren alb. Ne uităm să fie bine lipite şi amplasate drept. Că răspundem în mod clar cu capul dacă ceva nu-i în regulă.
Dimineaţă însorită de armindeni la Slănic, 1975. Ne cheamă tov primar, urgent. E în faţa primăriei pe care scrie mare alb pe roşu : TRĂIASCĂ 1 MAI, ZIUA INTERNAŢIONALĂ A OAMENILOR MUNCII DE PRETUTINDENI!
Edilul îşi şterge cu basca transpiraţia de pe chelie, îşi drege vocea şi ia poziţia aia care-i adusese faima de-al dracului. Băi tovilor, v-am considerat intelectuali, v-am dat toată libertatea să vă arătaţi ca atare. Băi, să-mi spuneţi dacă nu-s clar. Şi voi ce-mi faceţi? Aicişa, la primărie, îmi proptiţi o lozincă cu greşeli? Vă bateţi joc de mine şi de munca mea?
Căscăm ochii la panoul de pînză, silabisind TRĂIASCĂ 1 MAI, ZIUA INTERNAŢIONALĂ A OAMENILOR MUNCII DE PRETUTINDENI! Totul în regulă.
Da unde-i, tov primar, greşeala? Că-i exact şi corect.
Pe dracu, doamne iartă-mă, ezact! - zice transpiratul. Cum corect ? Ce, pretutindeni se scrie cu doi de i? Aşa se zice? Pretutindenii? C-am întrebat-o şi pe fiică-mea, că-i într-a zecea la liceu, şi ea a zis că-i cu-n singur i.
Păi e cu-n singur i, tov primar!
Care bă, nu-s clar? Nu vedeţi că-s doi de i? Şi-ncă unu din i-uri nu-i corect, e cu curu-n sus! Băi, îmi vine să-mi dau cu pumnii-n cap c-am avut încredere în voi, intelectualii dracului. Ia treceţi în birou, să-mi dea fiecare notă explicativă.

I-am desenat lui tov primar semnul exclamării. Adevărul e că semăna al naibii cu un i întors. După aia, noi, instructorii artistici, ne-am resemnat pe o terasă cu nişte şpriţuri. Din boxe, băieţii de la Supertramp îi tot dădeau cu Breackfast in America, la duel cu Smokie divinizînd-o pe Angie. Şi cîntau păsărelele pînă se făcea noapte şi se aprindeau luminile. Ca să fie şi mai clar. Numai că nu erau halogene. Erau numai i-uri întoarse.