SUNT LA MARE

Chiar dacă ÎN INTERES DE SERVICIU, sunt la mare!
Alţii, sunt acasă, în concediu...
Pe Litoral e o stare de început de război. Unii se refugiază, alţii pleacă definitiv, e o continuă zvârcolire de oameni şi de maşini care migrează de undeva spre altundeva. De la Constanţa la Eforie, 8 Km, am făcut azi fix 90 de minute. Pentru că mai mult am stat, am putut să fac poze pe podul de la Agigea. Marea Neagră e anormal de albastră, iar valurile îşi fac treaba : vin şi pleacă unul după altul, uneori încălecându-se. Plajele dau pe-afară de-atâta omenire.
Prin toate staţiunile, aceeaşi mişcare şi aceeaşi mizerie, în tumult. Cineva aplică un plan odios: cum să facem ca România litorală să fie cât mai respingătoare. Singură, Mamaia şmecherului de Mazăre, deşi dominată de manele, arată, cât de cât, mai civilizat.
Îţi vine să plângi, să înjuri, să pleci şi să te întorci peste 50 de ani. Dacă mai speri.