sâmbătă, iunie 07, 2008

Cum fac un proiect.

Definesc tema. Trebuie să ştiu cât mai multe despre ea. Umblu prin cărţi, prin ziare, pe web, ca să aflu cine şi cum a mai vândut vreodată un animal ca ăsta. Tema este o pisică şireată care trebuie dresată. Trebuie să vând pisica asta cât mai scump, dar publicului trebuie să i se pară c-a fost un chilipir. Publicul trebuie să plece acasă cu ea fără lesă. Publicul trebuie s-o iubească, s-o stăpânească şi, eventual, s-o crească mai departe. Trebuie să prezint animalul ca pe cea mai interesantă fiinţă din univers. Doar eu ştiu că nu e decât o pisică, pentru că i-am studiat ghearele, ochii, coada, şi-i cunosc toate obiceiurile.

Dar cine-i publicul?

Publicul este un alt animal, mai greu de dresat decât pisica sălbatică. Este un balaur cu sumedenie de capete şi fiecare din capete are înăuntru altfel de creier. Başca, unuia îi plac savarinele, altuia carnea, altuia merele. Niciunul din capete nu-i la fel. Ei, fă-le pe toate să gândească acelaşi lucru: pisica asta e ceea ce-mi trebuie.

Ce fac?

Păi, am la mine sticluţa cu Elixirul logosului bine temperat. Descriu mai întâi animalul. Chiar dacă el se află chiar în faţa balaurului, la vedere, eu relev strălucirea blănii, ascuţişul ghearelor, elasticitatea trupului, lungimea cozii, abilitatea de a prinde şoareci. Oblig felina să meargă, să facă volute, să se alinte, să toarcă, să arate tot ce poate. La semnul meu, se vor aprinde lumini colorate, maşinăriile vor împrăştia parfumuri, muzici vor cânta.

Hai, publicule, atinge-o puţin, mângâie-o, n-o să te zgârie!

Cam asta-i ţinta:

să prezint tema în aşa fel încât publicul să spună: cum de-am trecut pe lângă pisica asta până acum, fără s-o bag în seamă?

Salutări plăcute!

Varan

6 comentarii:

  1. Pai, puneti-ne la incercare cu logosul bine temperat. Si Bach a incercat cu Clavecinul bine temperat si i-a reusit in mod stralucit. Poate ca nu veti fi consonant cu toate capetele balaurului, dar nici nu e nevoie, caci cele seci nu conteaza, ha ha! Ati mai pomenit bostani fascinati?? :))

    Doina

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru Doina: Mulţumesc pentru comentarii şi pentru urări. Ochelarii de văzut mă obligă să folosesc diacritice. Şi limba română.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulţumesc şi eu pentru atenţie şi răspuns. Încerc să fac faţă cu diacriticile, deşi încă nu le-am descoperit pe toate pe tastatură şi pierd mult timp. În privinţa limbii române, sper să nu fie o aluzie la limba "mea" română, pentru că în cazul acesta eu nu vă mai deranjez.
    Cu stimă,
    Doina

    RăspundețiȘtergere
  4. Nici vorbă de aluzii! De altfel, nu sunt adeptul dictonului "Veritas odium parit" şi, dacă am ceva de spus, chiar o fac, fără "aluzii"...:))

    RăspundețiȘtergere
  5. Şi eu sunt adepta dictonului "Veritas simplex oratio", m-am liniştit.
    Iertaţi-mi abuzul, acum vă las în pace, fără ură. :)
    Doina

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, Doina, suntem amândoi de şcoală veche, fi-r-ar să fie! Ştim ce-ar trebui să ştim, dar tot am mai vrea să aflăm ce şi cum e lumea asta...Abuzaţi, e gratis! Catilina e cenuşă, nu mă feresc de dispute.

    Val

    RăspundețiȘtergere