TRANSFER

Tată al meu

dă-mi drumul în casă

Ziua de azi s-a făcut deja mâine

E noaptea cea mai lungă din an

E Solstiţiul dacă mai ştii

din adâncul gropii de unde-mi faci semne

Ce-nseamnă solstiţiu

Nu-ţi aduc decât umbra mea

Pe care-am târât-o prin omenire

Ca pe-o sacoşă de plastic

plină de noroaiele lumii

ce să-ţi aduc altceva 

Şi eu ca şi tine am fost generaţia de sacrificiu

Plină de echimoze

De-am ajuns să trag poezie pe nări

Ca un neputincios pe care nu-l mai deranjează Durerea

Ba chiar mi-a devenit prietenă

e foarte atentă

Şi mă vizitează des să vadă cum mă-nţeleg

Cu vatmanul care şi-a scris pe cozorocul zoios

Două versuri marca Brumaru

Dă-mi tată drumul în casă la tine acolo

Promit să fiu cuminte şi s-atârn în cuierul din hol

nerăbdarea cu care m-ai învăţat să trăiesc

Înveleşte-mă cu furnirul din nucul de lângă casă

Să nu-mi fie teamă nici de facturi

Nici Să traversez printre maşini

în viteză

Sorbind din sticla cu dragoste lichefiată în ură

La lumina felinarelor galbene dizolvând

eufemiseme politice

Hai Să-ţi scutur salopeta de rumeguş

Să mă încălzesc la inima ta 

să ţi-o ridic la pilonul trei

Pentru care se zbate guvernul

Să-ţi acorde o medalie un premiu scutiri de impozit

Pe omenie şi pe talaş

Mai dă-mi o şansă poate reuşesc să devin

pentru totdeauna copilul ce l-ai dorit

Deştept

elegant

Să-ţi fie feng shui

Ajung 

nu ştiu când

mai aşteaptă puţin

Să se risipească ceaţa pe calea romanului

şi s-apară tramvaiul

să-mi secţioneze jugulara

Ca unui câine tâmpit de dragoste

Cu gâtul lipit de şină

ştiu de la tine

tată

că nu s-ar vedea lumina

Dacă n-ar fi întunericul

Aici în beci

unde

Nu fac decât să fur cuvinte

Şi-nvârt lumânări pentru tine

Un simplu tâmplar cu cravată şi pălărie de fetru

 

semn că n-am semnat armistiul cu minele meu

Albit de prea multa aşteptare

Şi Încă mă războiesc cu haitele de lupi

Costumaţi în colindători

Hai la fereastră

hai la lumină

hai să-ţi repari

umbra amurgului

În ţara asta care îmi fuge de sub

picioare