plouă ticălos peste patria mea
În care improvizez respiraţia
Peluza din faţa casei e scena schingiuirii noaptea
la ora unu
când stropii se insinuează ca hoţii
Şi-mi sparg sternul cu precizie de pikamere japoneze
Fărâmiţându-mi inima în fragmente de tine
De care mă îndrăgostesc
Oricât de mici ar fi
inflamat cum sunt dar laş
pitulat printre taste
Nu-mi amintesc cuvântul ce-ar trebui să urmeze
Totuşi ţi-aş pune ghiocei între degetele de la picioare
şi ţi-aş tatua zona poplitee cu zmeură roşie
ca tine de sălbatică dulce acrişoară
Perfectă pentru dulceaţă fiartă la foc mic
de ţigară
Nu mă mai satur de numele tău care luminează cartierul
Cu atâtea mii de vocale
Aş putea să fi fost instalator de conducte avangardiste
Prin care să circule poveştile pe care nu le trăieşti
Tocmai am montat un filtru
Care chiar prin mine strecoară dragostea
Şi lasă să treacă doar molecula esenţială
Sărutul cosmic
un cearcăn pe care-l voi plăti mai târziu
Pot să tac până moare orgoliul meu
Pot să tac până când atelierul meu
De confecţionat poezie pe gratis
Depăşeşte dimensiunea Cuvântului
Care nu înseamnă nimic înainte de a-l citi
Bine c-ai adormit
Cu cine ştie cine în vis
Noapte bună din patria mea
tulburătoareo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu