Sfâşii cu înfrigurare luna decembrie
Ca pe o draperie perversă smulsă din geam
Să intre lumina
O înmoi cu saliva purjând la mirosul de cetină şi mandarine
O faci mototoale mici
Şi le înfigi în urechi când ninge
să nu mai auzi clopotul care te cheamă
Dincolo
în camera unde
veşnica fericire
Îşi etalează coapsele albe şi lungi
printre Caligrafii cu versuri de dragoste desuetă
Uitate demult într-o suburbie a memoriei
Ca-n broderia cu îngeri
din bucătăria de vară de la bunici
În goana planetei spre alb şi uitare
Trece iar pe trotuarul de vizavi
Înotând în zăpadă cu senzuala ei pălărie
Fantasma unei iubiri de demult
Peste care timpul n-a lăsat nicio urmă
În manieră postmodernistă
Ai vrea să traversezi în goană
printre maşini şi să-i dai nişte flori
Dacă n-ar fi afurisitul de decembrie
Cu uitările lui de gheaţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu