AFLAT ÎNTÂMPLĂTOR ÎN DRUM SPRE ALFA CENTAURI

Cu fiecare noapte ce vine

Prind poemul de coadă şi ca pe un păun

îl jumulesc

Să-i rămână doar carnea proaspătă 
fără pene şi ghiare

S-o frig la micul dejun cu rugăciune
şi cu preamăriţi oficiali care poartă la brâu
pistoale cu gloanţe de diamant
sub formă de zâmbete

Promisiunea zilei de mâine şi foamea
sunt şuruburi cu filet pe stânga care pătrund în rinichi
în inimă urcă la creier ca un tromb uriaş
în artere
de aceea 
prăjesc poemul sau ce-o fi acest text
să nu cumva să rămână ceva 
din trecutul de luptător
care mi-ar demasca slăbiciunile omeneşti

îl frig  cu tandreţe la foc mic după ce-am presărat

sare

piper şi

pliculeţe de la doctor Oetker Magistrul 
fără de diplomă priceput la ceaiuri 

clătite şi  borşuri aseptice

Curge grăsimea din poem
se sfrijeşte javra

ca un porc gras în crematoriu

până rămâne din el

Cenuşa esenţială ce va fi presărată peste oraş

Confundându-se cu nuanţele gri

Cu care se obişnuise şi domnul bacovia

Însinguratul

Deşi mi-au rămas multe piscuri necucerite

Deja vreau să mor tot mai mult Deodată 
cu dragostea ta purificatoare

Să-mi atârn cuvintele de crengile din parc

(să treci pe sub ele să le atingi cu unghia

Ca şi cum ai cânta la xilofon)

Şi să le faci să sune ca o explozie nucleară

Cum se-aude destinul

la începutul simfoniei A cincea

când demonul bate la uşă