Mi-am dorit mult să văd cu ochii mei filmul dedicat lui Freddy Mercury, pentru nebuna iubire ce-o port grupului Queen imediat ce-am ascultat de zeci, poate chiar de sute de ori, Night at opera prin anii 75 ai secolului trecut. De departe, piesa excepţională de pa album era Bohemian.
De când a apărut filmul, am citit mulţime de păreri, pro şi contra. De-aia, pe principiul ochi văzut, ochi crăpat, hai să văd ce şi cum, mai ales că aud că are şi şanse la Oscar.
Ce să zic, bine făcut, în maniera comercială de a exacerba emoţional realitatea. Doar că regizorul Bryan Singer a performat o capodoperă foarte aproape de kitsch, deprimant de lipsită substanţă ideatică.
Am pierdut două ore şi-un sfert din viaţă ca să văd un film jenant de submediocru,
cu un scenariu previzibil şi cu mesaj ambiguu, cu un protagonist şters,
(Rami Malek) departe de uriaşul personaj care a fost Freddy. Mult sub filmele
dedicate altor mari interpreţi (Abba, Elvis, Bob Dylan, Doors, Tina
Turner, Bob Marley, etc.)
Un film în conformitate cu ordinul general
de imbecilizare care se execută pe garnizoana Pământ.
Mi-ar plăcea să primească Lingura de căcat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu