vineri, aprilie 24, 2015

UN PROTEST LUMINOS

Ca să pătrunzi tainicul labirint de simboluri şi să poţi potrivi câteva vorbe despre compoziţiile cromatice ale lui Mihai Chiuaru, ai nevoie de multe zile şi nopţi, căci spiritul său liber, aflat mereu în febra unor căutări ale armoniei, ale esenţei estetice, ale spectacularului, transfigurează realitatea într-un univers halucinant, din care transpar fascicole de nostalgie după gestul nesigur, dar pur, al  primului om care a imortalizat o imagine pe pereţii peşterilor de la Altamira sau Lascaux.
Cu un soi de înţelepciune anahoretică, Chiuaru susţine un discurs grafic matur, cu multe înţelesuri posibile, din care transpar reminiscenţe din simbolistica religioasă ale miilor de icoane pe care le-a pictat în biserici.
            Nestăpânit, ca şi cum ar vrea să pună într-o singură trăsătură toate obsesiile, tristeţile şi angoasele care-i populează fiinţa, artistul crează personajele diforme, sparte, mototolite, cioburi rămase dintr-o convieţuire agresivă cu cotidianul, un mod de a protesta împotriva neantizării în care ne forţează să supravieţuim contractul social.

Geo Popa a pus la cale, numai el ştie cum, o sărbătoare-avanpremieră la ceea ce va să fie aniversarea a 25 de ani de la întemeierea Centrului Apostu, devenit, în cursul anilor, cel mai important reper cultural al Bacăului. Sărbători în sărbătoare sunt toate momentele de delectare spirituală la care asistăm în această seară.
Dar, pentru Mihai Chiuaru, evenimentul serii îl constituie lansarea albumului care-i prezintă o parte din operă. În condiţii grafice excelente, aşa cum ne-au obişnuit şi celelalte apariţii editate de Centrul Apostu, dedicate lui Dany Madlen Zărnescu, George Zărnescu, Florentina Voichi, Aurel Vlad, Mircea Roman, Ion Lazăr, albumul PICTURĂ – OBIECT - INSTALAŢIE, nu face rabat de la calitatea reproducerilor şi, cu atât mai puţin de la profunzimea comentariilor pe care le susţin vârfuri ale criticii plastice Mihai Drişcu, Adrian Silvan Ionescu, Corneliu Antim, Alexandra Titu, Constantin Prut, Valentin Ciucă, Adrian Guţă.
Cele peste 100 de pagini aranjate de Anca Mihăilă şi de Mari Bucur, conţin un generos număr de imagini, majoritatea dintre ele aflându-se pe simezele care ne înconjură ca un zid al armoniei cromatice şi al ineditului compoziţional.
Răsfoind şi meditând asupra acesui album, vom regăsi acasă, în tihnă, riposta lui Chiuaru faţă de agresiunea cotidiană şi neliniştea cu care caută pe cineva să-i dea şi să-i facă dreptate. Căci el e un copac fără pădure şi pare să fie împotriva tuturor. Dar are dreptatea lui pe care şi-o afirmă nonşalant, candid, aidoma unui Don Qujote coborât din turla bisericii unde tocmai a pus ultima tuşă de culoare pe măreţul Pantocrator.

Cadoul pe care Mihai Chiuaru îl primeşte astăzi din partea Centrului Apostu este încă o recunoaştere a valorii sale artistice, ajunsă la maturitate de  expresie, dar care păstrează din fericire, poate chiar mai mult decât în alte perioade de creaţie ale pictorului, caracterul primordial ludic şi luminos şi, în acelaşi timp, temperamental al tumultuosului Mihai Chiuaru.