miercuri, aprilie 22, 2015

CU DEDICAŢIE PICTORULUI MIHAI CHIUARU


OCHIUL CHIUAR



Dar ce este ochiul chiuar ce poate vedea
clorofila primară în spaţiul atomic
Şi răzbeşte-n hăţişul esenţei divine
unde stau tăinuite
mărul adamului
şi capricioasa frunză de viţă de vie
ce-ascunde grădina dorinţei din Eva

Ce este ochiul chiuar care vede-n agape
şi-n veselul lor epitaf
paradoxul de-a respira inocenţă-ntr-o lume diformă
în acidul gregar
în haosul de dinaintea primului cuvânt

Ochiul chiuar
răpune convenţii şi reguli c-o privire ironică
sangvinară
în solitudini nocturne inventează candori imagini şi resentimente
şi le aşează numai el ştie cum
printre cioburi de fiinţe umane în spasmul dogmatic
al secolului îndârjit, inflexibil

Cum faci tu, ochiule de chiuar,
perspectiva şi retrospectiva singurătăţii acrilice
purificându-te-n halucinante chefuri cu lumini şi culoare
la parastasul naivităţii
la nunta în contra naturii între hamsterul dogmatic
încarcerat în cuşca rigorilor
şi porumbelul mereu călător în căutarea altei iubiri

Cum  poţi tu să vezi, ochiule de chiuar, copilăria primelor siluete
de sfinţi venerabili printre steaguri cătuşe şi drone

Cum ştii tu să comanzi mâna nervoasă
ce neagă c-o singură trăsătură
tristeţea mascată-n himeră antropomorfă

Cum ştii tu să aşezi cu fervoare anunţul SUNT VIU
pe dvera catapetesmei păgâne
Ochiule chiuar