Am uitat să mă laud
niţel pe mine, mă, dacă tot suntem la Gală, unde până şi balaurii blogeritului
de care tremură şi cămaşa primarului, nu contenesc să elogieze, să slăvească,
să glorifice, să preamărească prestaţiile actoriceşti, din nefericire, destul de
modeste, prezente la această ediţie. Despre ce vorbeam? A da. Am realizat la ediţia curentă două lucruri
întru binesimţirea spectatorilor: unu, conducerea teatrului a instalat
transmisia live a spectacolelor din Sala Studio, în holul instituţiei, pentru
cei care nu mai încăpeau la subsol. Şi, doi, tararaaaa! aseară, am convins pe
un angajat al gazdei, (care s-a dovedit foarte amabil) să pună o scrumieră pe
trotuar, în faţa teatrului, arătându-i covorul de chiştoace care decora stelele
primite de laureaţi în anii trecuţi.
Cu privirea atentă,
pregătită să observe alte mici şi nesemnificative deficienţe organizatorice, mult
prea puţine după gustul ochiului meu drept care e independent, incontrolabil şi
cu personalitate accentuată, m-am înfiinţat
resemnat într-o lojă, ca să asist la recitalul Adei Lupu de la Iaşi. Băi,
fraţilor, o scenă ornată ca de Crăciun, cu valize, cărucioare, rochii roşii,
drăcovenii care mai de care mai fără legătură una cu alta, de mi-am zis: aha,
talcioc. Pe bună dreptate, decorul se adapta excelent denumirii show-ului „De
ce”.
Deodată, apare protagonista, care, cu
abilitate de felină, se contorsionează ca o acrobată printre fuşteiele scării
de lemn care domina scena. Şi se strecoară dumneaei printre golurile
respectivei scări într-un mod de mă dureau pe mine coastele, recitând ceva ce n-am
receptat, de mila suferinţei ce trebuia s-o simtă trupul ei de şarpe felin.
Ceva sacadat, patetic şi repetitiv, care-ar fi trebuit să-i obsedeze şi pe
spectatori. Aş fi adormit, dacă scaunul pe care stăteam ar fi fost mai comod şi
dacă, din când în când, domnişoara actriţă n-ar fi slobozit ceva stridenţe
vocale menite să marcheze trăirile sale
profunde. Da, fain spectacol, bună şi durata lui, şaizeci de minute, ca să
ajungă la toată lumea. Pe la minutul patruşcinci, n-am mai vrut să aflu de ce
fierbe copilul în mămăligă, deja aflasem. Aşa că am decis abandonul şi, cu
toată jena, am părăsit sala, în scârţâitul lugubru al uşilor de la lojă, exact
ceea ce lipsea din atmosferă, iaca scârţ. NOTA 7.
P.S. Mâine am să
abordez cu un şef al teatrului problema scârţului de la loje. Fac cinste cu un
kil de ulei, numai să mă pot strecura afară de la spectacolele plate fără să mă
simtă nimeni.
Dana Maria Marineci,
o evoluţie interesantă în cele două ipostaze în care s-a arătat în arhiplinătatea
Sălii Sudio. Mai întâi a interpretat rolul unei fiinţe blonde, care prezenta o
epocală misandrică, dar, din fericire, imaginară, descoperire. Anume, o metodă
simplă de clonare prin care bărbaţii să fie transformaţi în femei. Cu subtilă
ironie la adresa prezentărilor de produse, radicală uneori, onctuoasă şi
perfidă alteori, protagonista a
interacţionat excelent cu sala şi i-a câştigat simpatia. În partea a doua a recitalului,
actriţa a revenit în ipostaza unei tinere care-şi doreşte să ajungă la Florenţa,
unde, dacă arunci o monedă într-o fântână, ţi se îndeplineşte o dorinţă. Numai
că ea are mai multe dorinţe şi, deci, are nevoie de mai multe monede. Interpretarea
sugerează un personaj de tip piţipoancă, superficială în aparenţă. Ea ne este însă
prezentată bine mobilată sentimental,
uşor ridicolă, dar, în acelaşi timp, plină de un romantism desuet. Aceste
oscilaţii caracteriale pe care Dana Maria Marineci le-a exprimat nuanţat, cu
credibilitate au creat un moment deosebit de agreabil al Galei.
Speculând inteligent
principala calitate a interpretei, naturaleţea, tânăra regizoare a recitalului,
băcăuanca Irina Crăiţă-Mândra, a creat un spectacol plin de viaţă, credibil şi,
unde trebuia, emoţionant. O sinceră NOTĂ 9.
Înaintea ultimului
concurent pe care-l vom vedea mâine, clasamentul meu personal, de care vă rog
să nu ţineţi cont, arată astfel:
Trofeul
Galei: Baczo Tunde NOTA 9.70
Premiul
pentru recital masculin: Matei Chioariu NOTA 9.50
Premiul
pentru recital feminin: Dana Marineci NOTA 9.00
Şi restul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu