Duminică la ora 11 am văzut un recital de pantomimă înscris
în concursul pentru Trofeu, susţinut de George Ciolpan. Cum ştim, pantomima
este un gen de reprezentaţie teatrală fără de cuvinte, de regulă cu caracter
comic, bazată pe simboluri şi sugestii exprimate prin gesturi. Tânărul
sexagenar, cu un palmares de invidiat, dotat cu un trup lucrat până la cea mai
mică fibră de muşchi, n-a făcut pe
nimeni să râdă. El a ales să prezinte o alegorie-tribut memoriei lui Brâncuşi,
complicându-ne existenţa cu o prestaţie, de altfel extrem de laborioasă, în
care a amestecat proiecţii video, break dance şi mişcări expresive, poate mult
prea studiate, cu care să-şi apropie atitudinile de creaţia lui Brâncuşi. Efectul a
fost doar unul vizual, dar mai ales auditiv, (căci a beneficiat de o superbă
coloană sonoră). NOTA 7.87.
La ora patru a după amiezei de duminică, taman
când sutele de băcăuani îşi strângeau catrafusele personale şi lăsau urme
specifice după o zi de relache cu mici, bere şi plajă la chiloţi în parcul
Gherăieşti, cei prezenţi în sala teatrului aşteptau prestaţia actriţei Baczo
Tunde din Timişoara.
Laura Huiban îmi spunea, înaintea momentului, că unguroaica este extrem de serioasă, că trimis documentaţia
solicitată pentru înscrierea în Gală la timp şi a solicitat o pregătire tehnică
perfectă a spectacolului, ceea ce a şi întârziat ora începerii cu mai bine de
douăzeci de minute. Dar, n-a fost bai. Am văzut un recital aproape perfect de
teatru-dans, mai mult dans contemporan, minunat susţinut muzical, într-o
evoluţie graţioasă, expresivă, deseori fermecătoare. O evoluţie cu adevărat
minuţios gândită şi executată cu fiecare gest, fiecare pas, în concordanţă
impecabilă cu efectele vizuale ingenios elaborate, într-o coregrafie inedită.
NOTA 9.70.
Un mare fâââââââs ne-a tras, din fericire nu şi
olfactiv, Kocsardi Levente, tot din Timişoara, care s-a aventurat să ilustreze
un text de Salvador Dali ce face apologia băşinii, intitulat Arta pârţului
sau conferinţa daliniană a contelui de La Trompette. Într-o actoriceală pentru
care criteriile de evaluare nu pot fi aplicate, cu încercări repetate de a da
valoare artistică unor cuvinte pe care le evităm, prin gesturi scandalos
obscene, „curajosul” interpret şi-a atras oprobiul publicului, aşa că mulţi
dintre spectatori au părăsit sala înainte de final. M-am numărat printre ei ei,
nu din falsă pudibonderie, că doar şi eu sunt om şi mai scap câte una, ci
pentru că m-a oripilat stilul plat, fără culoare, al interpretării. NOTA 5.
Cu această ocazie, (la care adaug şi prestaţia
lui Alexandru Bogdan, mare vedetă la Capatos, dar laureat la Gala din 2012,
chemat acum într-un recital extraordinar) am constatat că suprema calitate a
unui spectacol prost este lungimea lui. Niciun actor cotat de la mediocru în
jos n-ar alege să prezinte un monolog de, să zicem, 10-15 minute. Dimpotrivă,
această categorie vrea să-şi demonstreze talentul în reprezentaţii cât mai
lungi. Valentin Silvestru se ridica fără jenă şi pleca din sală când avea de-a
face cu interpretări afectate, artificiale, bombastice, căutate, convenționale,
declamatorii, emfatice, făcute, grandilocvente, manieriste, nefireşti,
nenaturale, pompoase, pretențioase, retorice. El spunea: NU VREAU SĂ MÂNÂNC TOŢI
CASTRAVEŢII DINTR-UN BORCAN, DACĂ LA SUPRAFAŢĂ E UNUL CARE PUTE!
Seara s-a încheiat cu monologul hors concours
al premiantei Gala Star 2008, Daniela Vrânceanu, Teatrul Municipal Bacovia. Nu
văzusem la vremea respectivă spectacolul, dar o ştiam din altele pe Daniela ca
pe o actriţă talentată, care pune mult suflet în personificarea rolurilor în
care este distribuită. Şi nu mi-a infirmat părerea. A ţinut sala fără respiraţie
cu un recital care, culmea, se intitulează „Amalia respiră adânc”, pe care l-a
jucat pasional, inteligent, emoţionant, demonstrând că e o actriţă cu resurse
interpretative de excepţie, cu o voce bună, o gamă gestuală complexă, plină de
expresivitate şi cu sensibilitate convingătoare. Regia Firuţei Apetrei, curată,
exactă, fără loc de reproşuri. Fără notă, că a fost recital extraordinar.
P.S. Pentru cei care n-au noţiuni de limbă
franceză: hors concours înseamnă în afara concursului J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu