luni, aprilie 27, 2015

GALA STAR 2015 – ŞI A FOST ZIUA 3

Duminică la ora 11 am văzut un recital de pantomimă înscris în concursul pentru Trofeu, susţinut de George Ciolpan. Cum ştim, pantomima este un gen de reprezentaţie teatrală fără de cuvinte, de regulă cu caracter comic, bazată pe simboluri şi sugestii exprimate prin gesturi. Tânărul sexagenar, cu un palmares de invidiat, dotat cu un trup lucrat până la cea mai mică fibră de muşchi,  n-a făcut pe nimeni să râdă. El a ales să prezinte o alegorie-tribut memoriei lui Brâncuşi, complicându-ne existenţa cu o prestaţie, de altfel extrem de laborioasă, în care a amestecat proiecţii video, break dance şi mişcări expresive, poate mult prea studiate, cu care să-şi apropie atitudinile de creaţia lui Brâncuşi. Efectul a fost doar unul vizual, dar mai ales auditiv, (căci a beneficiat de o superbă coloană sonoră). NOTA 7.87.

La ora patru a după amiezei de duminică, taman când sutele de băcăuani îşi strângeau catrafusele personale şi lăsau urme specifice după o zi de relache cu mici, bere şi plajă la chiloţi în parcul Gherăieşti, cei prezenţi în sala teatrului aşteptau prestaţia actriţei Baczo Tunde din Timişoara.
Laura Huiban îmi spunea, înaintea momentului, că unguroaica este extrem de serioasă, că trimis documentaţia solicitată pentru înscrierea în Gală la timp şi a solicitat o pregătire tehnică perfectă a spectacolului, ceea ce a şi întârziat ora începerii cu mai bine de douăzeci de minute. Dar, n-a fost bai. Am văzut un recital aproape perfect de teatru-dans, mai mult dans contemporan, minunat susţinut muzical, într-o evoluţie graţioasă, expresivă, deseori fermecătoare. O evoluţie cu adevărat minuţios gândită şi executată cu fiecare gest, fiecare pas, în concordanţă impecabilă cu efectele vizuale ingenios elaborate, într-o coregrafie inedită. NOTA 9.70.

Un mare fâââââââs ne-a tras, din fericire nu şi olfactiv, Kocsardi Levente, tot din Timişoara, care s-a aventurat să ilustreze un text de Salvador Dali ce face apologia băşinii, intitulat Arta pârţului sau conferinţa daliniană a contelui de La Trompette. Într-o actoriceală pentru care criteriile de evaluare nu pot fi aplicate, cu încercări repetate de a da valoare artistică unor cuvinte pe care le evităm, prin gesturi scandalos obscene, „curajosul” interpret şi-a atras oprobiul publicului, aşa că mulţi dintre spectatori au părăsit sala înainte de final. M-am numărat printre ei ei, nu din falsă pudibonderie, că doar şi eu sunt om şi mai scap câte una, ci pentru că m-a oripilat stilul plat, fără culoare, al interpretării. NOTA 5.  
Cu această ocazie, (la care adaug şi prestaţia lui Alexandru Bogdan, mare vedetă la Capatos, dar laureat la Gala din 2012, chemat acum într-un recital extraordinar) am constatat că suprema calitate a unui spectacol prost este lungimea lui. Niciun actor cotat de la mediocru în jos n-ar alege să prezinte un monolog de, să zicem, 10-15 minute. Dimpotrivă, această categorie vrea să-şi demonstreze talentul în reprezentaţii cât mai lungi. Valentin Silvestru se ridica fără jenă şi pleca din sală când avea de-a face cu interpretări afectate, artificiale, bombastice, căutate, convenționale, declamatorii, emfatice, făcute, grandilocvente, manieriste, nefireşti, nenaturale, pompoase, pretențioase, retorice. El spunea: NU VREAU SĂ MÂNÂNC TOŢI CASTRAVEŢII DINTR-UN BORCAN, DACĂ LA SUPRAFAŢĂ E UNUL CARE PUTE!

Seara s-a încheiat cu monologul hors concours al premiantei Gala Star 2008, Daniela Vrânceanu, Teatrul Municipal Bacovia. Nu văzusem la vremea respectivă spectacolul, dar o ştiam din altele pe Daniela ca pe o actriţă talentată, care pune mult suflet în personificarea rolurilor în care este distribuită. Şi nu mi-a infirmat părerea. A ţinut sala fără respiraţie cu un recital care, culmea, se intitulează „Amalia respiră adânc”, pe care l-a jucat pasional, inteligent, emoţionant, demonstrând că e o actriţă cu resurse interpretative de excepţie, cu o voce bună, o gamă gestuală complexă, plină de expresivitate şi cu sensibilitate convingătoare. Regia Firuţei Apetrei, curată, exactă, fără loc de reproşuri. Fără notă, că a fost recital extraordinar.     


P.S. Pentru cei care n-au noţiuni de limbă franceză: hors concours înseamnă în afara concursului J

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu