joi, martie 03, 2011

UNDE E SPERANŢELE MELE CARE LE-AM PERDUT


Bucureştiul m-a primit ostil. Dragul meu Bucureşti pe care-l purtam în inimă ca pe simbolul unui loc luminos şi vesel unde s-au adunat oameni puternici, capabili să zîmbească şi cînd sunt în necaz, mi s-a părut tern, foşgăitor, un furnicar murdar mişunînd de fiinţe anonime, anodine şi înfrigurate.
În plus, pe panourile de afişaj de pe Magheru (cel puţin), stau afişe sumbre, de doliu.


La toate astea s-a adăugat starea mea de amok.
Mi-a răsunat în minte romanţa aceea de demult pe care-o cîntam la mişto cu amicii de chef.





Dar cine mai are chef de chef dacă la fiecare pas citeşti că iubita ta nu are viitor?