sâmbătă, martie 26, 2011

NECAZ DE BELEA

Deci. Omuleţul şi-a făcut o firmă. S-a gîndit el că se caută electricele. Şi-a zis să-şi facă un depozit, da unde? Păi într-un spaţiu modern, la E85, să-l găsească clienţii. Nou nouţ, pe Calea Romanului, în Bacău. Numa că proprietarul cere chirie. Nu ştim cît. Dar destul. Omuleţul are lift transparent, căldurică, aer condiţionat, geamuri fumurii, apă caldă, confort, de, ca-n Europa.
Iaca începe omuleţul afacerile.
Da nu prea merge, că-i criză. Şi firma-i nouă şi nu prea ştie lumea de ea. Din ce în ce mai greu cu aprovizionarea, cu clienţii neserioşi care nu-şi achită facturile la timp, cu băncile, că na, cum să producă profit dacă n-are marfă? Şi cu ce s-o cumpere, dacă nu cu credite de la bancheri? Tanda pe manda, contabilitatea omuleţului e pe roşu.
Tre să facă economii: renunţă la doi oameni, nu-şi mai face reclamă, păstrează un singur telefon, benzinica cu ţîrîita, dar chiria ? Proprietarul, om cu suflet, îl amînă. Înţelege că nu-i uşor la-nceput. O lună, două, da cît frate, că are şi el belele cu afacerea lui. Ş-apoi, tre să-şi scoată banii investiţi în construcţia clădirii. Aşa că-i spune omuleţului să-i plătească ce are de plătit şi să-şi ia tălpăşiţa. Numa că omuleţul nu face nici una, nici alta. Nu că nu vrea, dar n-are cum.
Aşa că proprietarul schimbă yala de la intrare, pune sigiliu, şi-i comunică chiriaşului că marfa ce-o mai avea acesta pe stoc, plus mobilier, computere şi ce-o mai fi fost, intră-n contul chiriei.
Chiriaşul zice ia mai dă-l în pula mea, sparge yala, rupe sigiliul şi intră în fostul lui spaţiu, să-şi ia ce-i aparţine.
La firma de pază sună alarma. Vin băieţii şi-l prind pe omuleţ înăuntru. Vine şi Poliţiunea şi-ncepe ancheta.
Cît se dă la spargere prin efracţie? Dar la furt calificat?