vineri, martie 11, 2011

CUTREMUR LA SFÂNTU GHEORGHE

Aici m-a prins cutremurul din Japonia.
În capitala Covasnei, oamenii şi-au văzut de treabă. Mulţi poliţişti amabili pe străzi, dintre care doi mi-au indicat cum să ajung la hotelul Parc, pentru conferinţa de presă. Profesorii serbau ziua de 8 martie. Dă-l în mă-sa de Cod al muncii, ducă-se pe pulă reducerile de personal şi de salarii, cacă-te pe ele scumpiri. Să ne distrăm, fraţilor, că tot vine The Day After.
Eu mă las continuu de fumat.
Bravos, naţiune!
În Japonia, din ce văd pe ecrane, e mare dezastru. Valuri de zece metri mixează maşini cu clădiri, cu trenuri, cu cîmpuri de orez, cu autostrăzi. Cică turnul tv din Tokio s-a strîmbat, iar 80 de mii de oameni au dispărut. Cutremur uriaş de 8,9 grade.
Vox populi pe străzi: nimeni nu plînge, nimeni nu se precipită, nimeni nu-şi smulge părul din cap. Femei şi bărbaţi calmi şi, culmea, zîmbitori. Fără curent, fără apă, fără metrou, fără căi de comunicaţie, fără lamentaţii.
Iar yenul, ca să vezi, a crescut. Gălbejiţii care aveau bani în străinătate şi-au transferat banii în băncile de-acasă, conştienţi că reconstrucţia nu se poate face decît cu bani. Încă un paradox al Soarelui Răsare.
Bravo, popor japonez!