sâmbătă, martie 19, 2011

PENURIA DE CUVINTE

Păi de-aia scriu rar. Că nu prea mai am cuvinte. Tot mă-ntreb de unde mi se trage penuria de vorbe, că de idei nu duc lipsă. Iar de guraliv, pînă-ntr-o vreme, mi se dusese buhul. Mă întreb, îmi vin în minte ceva răspunsuri, dar cum să le exprim dacă am cuvinte prea puţine? Şi s-ar putea nici să nu fie cele potrivite.
Încerc. Poate mi se trage de la bîlbîiala sindicală în lupta contra codului de muncă. Poate de la nenorocirea din Japonia. Poate de la Luna care stă să ni se prăbuşească-n cap. Poate de la moartea incredibilă a lui Poe. Poate de la întîlnirea bloggerilor cu Viorel Hrebenciuc. Poate de la atacul franco-englez asupra Libiei. Poate pentru că, pur şi simplu, nu mă slăbeşte răceala de vreo două săptămîni.
Poate astea-s cauzele pentru care am rămas mut.
Sau, poate, pentru că noaptea trecută am visat că muream asfixiat. Grozav, gîndeam eu în vis. În sfîrşit, am scăpat.
Din păcate, m-am trezit, am constatat că este ora 4.35 şi m-am apucat de fumat.