Mi s-a întâmplat să aud din gura unei femei
care tocmai mă părăsise că
ziua de azi a fost o știucă sălbatică fără bacalaureat
cu dinți ascuțiți și solzi cu celule atletice la mila Domnului
și n-am înțeles nimic
atunci eram un adolescent ratat fredonam
românia e românia e românia e
cât încă nu mă încălecau muzele în războiul cu mine
în buzunar nu aveam un card burdușit cu zerouri
purtam tricou galben cu tricolor găurit
pentru impresie artistică
și eram fericit cu românia e românia e
românia e veselă chiar și la un meci egal
merge și așa românia e românia e
nu contează scorul
e nemuritor poporul alcătuit din material ușor
respirabil anti-durere
dacă știe să piardă cu fruntea sus
după nouăzeci de minute de răgușeală tratată cu bere și mici
în secole glorioase
ca știucile sălbatice fără bacalaureat
care nu înțeleg nimic chiar dacă pierd
chiar dacă vântul bate dinspre apus
românia e românia e românia e
la mila Domnului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu