Peretele de est - lumina
Un dulap cu şosete şi sentimente mucegăite
Se sprijină pe soba verde de teracotă marcată anul 1923
şi pe ea Un letcon fierbinte care o încălzeşte
ca să lipească unul de altul cuvinte de ură
Cu speranţe de dragoste
şi tablouri triste cu halogen
Mai strălucitoare decât ramele lor
cărţi de poveşti pe care nici copiii nu le mai cred şi
Pardon
poezie virală mai mult decât dublu incandescentă
Pe raftul de sus
Zac de ani buni Pleoapele ei clipind
încă în clinchet de diamant drăgălaş
Lângă benzile pe care nu le mai pot asculta
Pe aparatul vechi cu capul de redare tocit
Peretele de sud - căldura
Aici Este fereastra celui ce încă aşteaptă
În descompunere lentă
apoi raftul cu pedale din bronz
de la pianul incendiat al filarmonicii
Şi pictura unui naiv din care
Se simte putoarea de ţuică de prune
În amestec cu mirosul coclit de
Carcase vechi de pendulă şi un cal cu roţi în loc de copite
Opintit să ducă într-o căruţă
Pixuri cu branulă pentru infarct
Care nu-mi vor folosi la nimic
Peretele de vest - răcoarea
Aici am angoase lirice trăite cândva
Alandala cu semne convenţionale anunţând
Mângâieri inovative cu efect intens fără comisioane
Direct pe prostată când simţi nevoia
Şi-n raftul de sus manuale de tehnologia istoriei
din care nimeni n-a învăţat vreodată ceva
Colcăind subliminal de microbi isterici
Construind un risc de ţară
Acceptat de inelul baronului
Peretele de nord - întunericul
Multe albume de artă fără comision de epuizare
maşina de scris Olympia ruginită de-atâtea senzaţii umede
Cărţi peste cărţi
autori aseptici peste autori tebecişti
(în spatele lor
ascunse de cenzura politică
vibratoare roz
pentru locurile dificile
riscul cel mai mic
Al treburilor bărbăteşti)
Lanterne cu becuri arse şi ceasuri cu ticăit ameninţător
De pus pe răni
Lângă flacoane cu şoricioaică pentru Vacanţe ratate
Care mi-or fi vreodată folositoare
Şi fotoliul jysk conform reclamei alternativă
spre un crăciun fericit Care nu se întâmplă niciodată
Conform cu urările din lista din ce în ce mai scurtă
Pentru oamenii buni
Sunt o mie şi ceva de obiecte prevăzute în declaraţia de avere
Ce nu-mi folosesc la nimic Decât să-mi umilească
partidele de amor la ore fixe
Reduse la Cioburi mimând ordinar fericirea
Pe tavan
Lipite cu aracet să-mi redea stima de sine
fotografii prăfuite cu morţii mei dragi
Care mă-ntreabă la trei dimineaţa
Cum mai merge
Arta improvizaţiei de a trăi
A
să nu uit
uşa prin care pot evada în oraş
Ca să fiu liniştit tot anul
Ca să fiu liniştit tot anul
Şi pe care o deschid din ce în ce mai rar
Aruncându-mă în nimic
